„Alerg spre tinta,
pentru premiul chemarii ceresti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus. Gândul acesta
dar sa ne însufleteasca pe toti, care suntem desavârsiti; si daca în vreo
privinta sunteti de alta parere, Dumnezeu va va lumina si în aceasta privinta.” [Filipeni 3:14-15]
Sora Mary Scullion îsi avea chiria la cel
de-al doilea nivel al unei mânastiri Franciscane, care între timp s-a
transformat într-un camin pentru batrâni aflati în diferite grade de suferinta.
Inspirata din exemplul Maicii Tereza, în anul 1976, ea a fost profund miscata
de conditiile grele de viata ale oamenilor fara adapost din orasul ei natal,
din Filadelfia. În acele momente o mare povara a început sa-i apese pe suflet.
Inainte ca sa mai mearga le vre-o liturghie, a înteles ca trebuie sa se achite
de responsabilitatea pe care o are fata de acesti oameni. De aceea, a început
sa-i aiba în atentie pe cei înfometati din orasul ei si din restul lumii, fiind
tot mai constienta de multimea problemelor cu care acestia se confrunta.
Stia ca cineva trebuie sa le poarte de grija; dar cum sa
raspunda atâtor nevoi doar cu resursele pe care le avea? Facând primul pas, ea
a început sa se pregateasca pentru a obtine o diploma de lucrator social, apoi
în timpul ei liber a început sa lucreze în mod voluntar pentru a-i ajuta pe cei
fara locuinta. Foarte repede a gasit un adapost unde a adunat mai multe femei
ale strazii, numind acel grup de persoane: „Femeile sperantei!” Dupa numai
câteva luni, a întâlnit un absolvent al unei facultati de economie ce avea
aceeasi dorinta de a lucra pentru personele fara adapost. Acesta a întocmit un
program prin care prin donatii si ajutoare umanitare sa fie împlinite nevoile
acestor oameni. Misiunea începuta de cei doi a capatat o asa de mare amploare
încât în numai câtiva ani, Mary si Joan Dawson au ajuns sa administreze un
buget de aproape 6 milioane de dolari pe an, asigurând adapost, hrana, educatie
si reintegrarea în familie si societate a multor persoane, ajungând în acest
fel un model si o provocare pentru multi. Sora Mary si mai târziu colegul ei
Joan Dowson, au auzit chemarea lui Dumnezeu care a stârnit în viata lor un foc
launtric. Ei aveau de ales între a-si continua viata la fel ca mai înainte, sau
sa se dedice unei lucrari mult mai marete decât potentialul lor. Au decis sa se
aventureze pentru a împlini lucruri mari cu Dumnezeu, prin credinta.
Ce vei face tu?
Postări
