”Domnul a zis: "Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinta ta; si după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăresti pe fratii tăi." [Luca 22:31-21]
Sa fie oare numai instiintarea lui Petru? Nu cumva este si o instiintare pentru noi?
Duminica am avut o zi foarte zbuciumata, o zi plina de intristare, o durere adunata in inima mea de ceva vreme. Gandurile mele alergau de zor in mintea mea, era o competitie de nedescris. In toata alergatura mea mintala, Duhul Domnului, a strecurat printre gandurile mele si gandurile Lui; mi-a adus aminte de versetele de mai sus.
Ce m-a frapat foarte tare, a fost ca Domnul Isus nu a ridicat problemele lui Petru, nici nu le-a dat El la o parte si nici nu l-a scutit de ele, ci doar i-a zis: “M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinta ta”.
Am stat si m-am gandit de ce s-a rugat astfel? De ce nu l-a ajutat cu problemele lui Petru sau dorintele lui? De ce nu i-a dat un raspuns mult mai clar? Sunt convinsa ca Petru se astepta la cu totul altceva de la Domnul lui.
Dar, Duhul lui Dumnezeu ne readuce aminte astazi de acest Cuvant: “Fara credinta este cu neputinta sa fim placuti Lui!” Evrei 11
Citind si acest verset am zis: “Doamne, dar acesta este secretul. Ai dreptate! Daca n-am credinta, cum as putea eu sa fiu placuta inaintea Ta?” Este o porunca a lui Dumnezeu: “Sa nu-ti pierzi credinta.” De ce doreste Domnul acest lucru? Domnul Isus stie caci daca nu mai avem credinta, nu putem fi placuti Tatalui Ceresc, nu avem cum sa primim binecuvantarile Lui. Dumnezeu nu-si gaseste placere in astfel de oameni. Domnul Isus mijlocea pentru Petru ca sa nu-si piarda credinta, tocmai ca sa ramana placut inaintea Tatalui Ceresc. Ce frumos! Ce atent este Isus cu noi si pentru noi. Glorie Lui!
Felicia P.-Timisoara
Postări
