”Domnul a zis: "Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinta ta; si după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăresti pe fratii tăi." [Luca 22:31-21]
Sunt convinsa ca toti avem un timp de jelire, Domnul ni-l accepta, dar sa nu ne pierdem credinta, acest lucru nu accepta. In acest timp de jelire, de intristare, de amaraciune…dupa acest timp de pustietate, dupa acest timp de golire, trebuie sa ne intoarcem la Dumnezeu si El ne va restaura, ne va umple, ne va ridica in picioare si va sufla din nou viata peste noi, ca sa fim vii si lucratori, la fel ca si Cuvantul Lui, ca sa fim miscatori in lumea spirituala, sa fim eficace, abia dupa toate aceste lucruri minunate vom putea merge si intari pe fratii nostri.
Este cumva o lupta in tine? Da, este si in mine, dar Dumnezeu stie si vede acest lucru. Isus Hristos are rolul de a interveni pentru noi. Dupa cum stim El este Mijlocitorul nostru, pune-o vorba buna la Tatal pentru noi. El este sincer, curat, pur, cu o inima impecabila si tocmai de aceea este ascultat de Dumnezeu. O inima sincera cauta Domnul. Oare gaseste printre noi?
“Si după ce te vei întoarce la Dumnezeu” aceasta presupune sinceritate, o inima care sa-L doreasca cu adevarat pe El, o inima ascultatoare de El, o inima larg deschisa in care sa toarne Dumnezeu roadele Lui, emotiile Lui, o inima care sa fie abandonata cu totul la picioarele Lui.
Da-i Domnului inima ta, cu tot ce se afla in ea: framantare, zbucium, durere, planset….da-i Lui tot…nu tine pentru tine, ca nu te va ajuta, crede-ma….
Eu cred ca fiecare dintre noi ne confruntam cu doi stapani in viata noastra, in casa noastra, in familiile noastre:
-Stapanul luminii, adevarului, pacii…Stapanul vietii;
-Stapanul intunericului, minciunii, lacomiei, tulburarii….Stapanul mortii. Chiar daca te confrunti cu dumnezeul acestei lumi, nu te lasa pacalit. Lumea este ca un topogan, urci mai greu pe el, dar si cand esti in varf, aluneci foarte repede. Incurajarea mea este sa nu-ti pierzi credinta. Sa nu uiti ca Isus Hristos mijloceste pentru tine ca sa nu-ti pierzi credinta, chiar atunci in acele clipe de durere, planset si multe altele….Sa-ti aduci aminte mereu caci Isus cere Tatalui Ceresc sa nu ti se piarda credinta. Nu este un lucru extraordinar?
Daca nu ai credinta, nu te poti misca, nu poti inainta in niciun lucru, in nicio dorinta a inimii tale, in niciun vis, in nicio perspectiva.
Credinta este asemanata cu o samanta. Daca nu este aruncata intr-un pamant bun, nu are cum sa rodeasca si sa se inmulteasca. Daca bobul de credinta este aruncat intr-un pamant sec, uscat, nefolosit, uitat si abandonat, atunci el nu poate rodi, deoarece trebuie reinnoit pamantul, arat, udat, filtrat, etc. Cand credinta este vie in noi, atunci vom face treaba buna si pentru noi, dar si pentru altii , insuflandu-le puterea Cuvantului lui Dumnezeu. “…să întăresti pe fratii tăi."
Atunci se vor intari acele persoane, vazand cum credinta din noi este vie, miscatoare, plina de viata.
Dumnezeu sa ne ajute! Amin!
Felicia P.-Timisoara
Postări
