martie 15, 2009

VORBEȘTE DUHULUI (1)

"Asa ca, de acum incolo, nu mai cunoastem pe nimeni in felul lumii" (2 Corinteni 5:16)
___Am auzit cu totii relatari despre persoane aflate in coma, care nu mai reactioneaza la nimic, dar care sunt totusi constiente de ceea ce se petrece in jurul lor. Un pacient povesteste ca se simtea inchis in propriul sau trup, si asculta disperat cum cei dragi ai sai renunta la el si cum doctorii discuta despre deconectarea aparatelor. In aceasta situatie exista un principiu important de supravietuire. Cand vorbesti cu cineva care se lupta cu necazuri sau cu o boala grea, adreseaza-te duhului. Vorbeste acelei parti care are capacitatea de a se ridica prin credinta si de a raspunde. "Credinta vine in urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvantul lui Hristos" (Romani 10:17). Cum vine credinta? Prin auzirea gandurilor lui Dumnezeu si a ceea ce poate El sa faca cand ceilalti au renuntat.
___Poate spui: "Dar situatia pare fara iesire". Poate, dar pana nu L-ai auzit pe Dumnezeu, nu ai auzit nimic. Dumnezeu i-a spus proorocului Ezechiel sa mearga si sa stea intr-o vale plina cu oase (mai rau de atat nu se poate) si sa spuna: "Asa vorbeste Domnul Dumnezeu catre oasele acestea: "Iata ca voi face sa intre in voi un duh, si veti invia" (Ezechiel 37:5). Nu te poti agata de cineva drag cand Dumnezeu in suveranitatea Sa hotaraste sa-l cheme acasa. Dar pana atunci, adreseaza cuvintele vietii catre duhul sau. Si adreseaza-ti-le si tie. Credinta nu neaga realitatea imprejurarilor - ci ea doar refuza sa se lase intimidata - limitata sau stapanita de ele. De aceea Pavel scrie: "de acum incolo, nu mai cunoastem pe nimeni in felul lumii". Asa ca adreseaza-le cuvintele vietii si adreseaza-ti-le si tie!