"Caut eu oare, in clipa aceasta, sa capat bunavointa oamenilor sau bunavointa lui Dumnezeu?"
Foarte multi dintre noi avem ca scop in viata sa schimbam parerea oamenilor despre noi. Suntem hotarati sa le demonstram ca avem valoare. Nu e bine sa fii ca acel om care glumea astfel: "Imi place sa vorbesc cu mine insumi fiindca prefer sa am de-a face cu oameni de calibru mare". Dar nici nu-ti poti justifica valoarea cu parerile celor care te desconsidera. Cand Harry Truman a ajuns la presedintie dupa moartea lu Franklin Roosevelt, Sam Rayburn, purtator de cuvant la Casa Alba, l-a luat de-oparte si i-a spus: "Vei fii inconjurat de o multime de oameni. Si ei iti vor spune ce om extraordinar esti, Harry. Dar noi doi stim ca nu e asa". Si Truman a devenit intr-adevar, un presedinte important.
Pana cand nu incetezi sa mai fii deacord cu cei care s-au purtat rau cu tine si pana nu incetezi sa accepti situatii care te schilodesc emotional, vei ramane prizonier intr-o inchisoare pe care ti-ai facut-o cu mana ta. Cand opinia criticului tau devine propria ta opinie, ti-ai construit in sufletul tau o inchisoare cu un singur prizonier: tu. Esti pregatit sa accepti ca unii dintre oamenii pe care ai incercat toata viata sa-i impresionezi nu vor fi impresionati niciodata? Poti accepta lucrul acesta din perspectiva lui Dumnezeu, orice s-ar intampla? Pentru a reusi in viata trebuie sa reusesti sa lucrezi alaturi de oameni fara sa te lasi controlat de starile lor de spirit sau de parerile lor. Despre asta vorbea Pavel cand scria: "Caut eu oare, in clipa aceasta, sa capat bunavointa oamenilor sau bunavointa lui Dumnezeu? Daca as mai cauta sa plac oamenilor, n-as fi robul lui Christos".
Postări
