„Suntem încoltiti
în toate chipurile, dar nu la stramtorare; în grea cumpana, dar nu
desnadajduiti; prigoniti dar nu parasiti; trantiti jos, dar nu omorati.” [2 Corinteni
4:8-9]
Helene Hayes si sotul sau Charles Mc
Arthur si-au pierdud pe fiica lor de numai 19 ani din cauza poliomelitei. Dupa
ce au trecut prin aceasta mare durere, la numai cativa ani a murit si sotul
sau. Cand Helene era întrebata de ce a murit asa de repede sotul sau, ea raspundea
de fiecare data: „Dupa moartea fiicei noastre, sotul meu nu mai înceta sa
întrebe: „de ce tocmai ea?” De ce ni s-a întamplat aceasta noua care n-am facut
nici un rau? N-am suparat pe nimeni niciodata! Întrebarile lui se repetau mereu
si mereu: „De ce?” „De ce?” „De ce?” Si nu-l mai linistea nici un raspuns!
Sunt si astazi multi oameni care asemenea lui Charles
atunci cand trec prin mari tragedii, pun aceeasi întrebare: „De ce tocmai mie?”
Durerea este o parte a experientelor de fiecare zi; dar
sa nu uitam ca atunci cand plângem si Dumnezeu sufera. La mormântul lui Lazar,
când toti plângeau datorita pierderii celui drag, desi stia ceea ce avea sa
urmeze si ca Lazar va învia, Domnul Isus a trait aceeasi durere si-a plans
împreuna cu cei ce treceau prin suferinta.
Postări
