"Ferice de cine-si pune nădejdea in Domnul" (Psalmul 146:5)
F.B. Meyer spune: "Educarea credintei noastre este incompletă până când nu învătăm că providenta lui Dumnezeu lucrează prin pierdere.. că în noi se face o lucrare prin esec si disparitia anumitor lucruri. Pârâul lângă care a stat Ilie si a secat este o imagine a vietilor noastre! "Dar după câtă-va vreme pârâul a secat" (1 Împărati 17:7) este istoria trecutului nostru si proorocia pentru viitorul nostru.. să învătăm diferenta dintre a te încrede în dar si a te încrede în Dătător. Darul poate dura o vreme, dar Dătătorul este vesnic. Dacă Domnul l-ar fi condus pe Ilie direct la văduva din Sarepta, el ar fi pierdut ceva care l-a ajutat sa devină un om mai bun - trăind prin credintă. De fiecare dată când resursele noastre au secat lucrul acesta s-a întâmplat ca să învătăm că speranta si ajutorul nostru sunt în Dumnezeu".
Un autor notează: "Uneori nu sunt suficienti bani pentru împlinirea scopurilor; ni se spune să facem planificări si noi suntem pe nicăieri. Analizăm situatia si spunem: Nu se poate. Dar este timpul să te încrezi în Dumnezeu. Posibilitătile tale nu sunt limitate de împrejurările prezente sau trecute. Dacă nu ai destul pentru a-ti plăti cheltuielile curente, fă tot ce poti, apoi stai deoparte. Încrede-te în Dumnezeu care se va îngriji de nevoia ta, apoi priveste dincolo de portmoneu. Uită-te la resursa ta. Uită-te la sursa divină, nelimitată. Dar fă-ti partea. Zbate-te pentru responsabilitate financiară în gândire si în faptă. Cere întelepciune si supune-te călăuzirii lui Dumnezeu. Apoi nu-ti mai fie teamă si renuntă la nevoia de a controla. "Încrede-te în Domnul din toată inima ta, si nu te bizui pe întelepciunea ta!" (Proverbe 3:5). Cu totii stim că banii reprezintă o parte necesară a supravietuirii - dar si Dumnezeu stie lucrul acesta".
Postări
