Sărbătorind venirea în lume a Mântuitorului ar fi bine să ne amintim ratiunea acestui act cu consecinte cosmice. Domnul, care era si este „adevărata Lumină” Îsi începe umblarea pe Pământ încercând să lumineze oamenii în bâjbâiala lor. Spre sfârsit, văzând starea „cetătii”, Domnul plânge. Doar că nu se opreste numai la a plânge. Putin timp după aceea avea să moară pe o cruce pentru „cetate”.
Este vremea colindelor... Se proclamă Vestea bună... Se cântă despre steaua Betleemului... Facem aceste lucruri cu nădejdea vie că mântuirea e la îndemâna oricui „care crede din toată inima”? Suntem dispusi să fim mereu o lumină pentru lumea căzută sau am devenit o simplă lumânare aprinsă la căpătâiul ei?
Sunt cercetat?... „O, adevărat si cu totul vrednic de primit este cuvântul care zice: „Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătosi”, dintre care cel dintâi sunt eu” (1 Timotei 1:15) Venirea Domnului Isus în lume este evenimentul care a schimbat definitiv cursul istoriei. Cel putin al unora...
Înduiosati peste măsură de imaginea Pruncului aşezat în ieslea rece uităm că degeaba am trecut cu reverentă si înduiosati pe la iesle dacă nu ne-am prăbusit vinovati si smeriti în genunchi la poalele crucii de la Calvar...
Rita
AMR: O MEDITATII
--
Postări
