august 30, 2011

EXPERIENTA NASTERII DIN NOU (1)

"Eu sunt Domnul Dumnezeul tau care te-a scos din tara Egiptului, din casa robiei. Sa nu ai alti dumnezei afara de mine. " [Exod 20:2-3]


In cele ce urmeaza doresc sa impartasesc cu dumneavoastra , sub calauzirea Duhului Sfant, cum m-a scos Domnul Dumnezeul meu, din casa robiei. Am fost un crestin cu numele, in jur de 12 ani, un crestin care ca multi altii mi-am facut un idol din munca, familie, goana dupa vant. Eram un crestin care nu avea timp pentru rugaciune, studiu biblic profund, nici pentru facerea de bine care rezulta din comuniunea cu Domnul.

Deciziile de zi cu zi le luam tot fara Domnul , asa ca ne-am afundat ca familie intr-un intuneric tot mai adanc, in incurcaturi financiare tot mai incalcite, intr-o munca tot mai inrobitoare, ca doar, doar vom putea iesi din incurcatura. In toata zarva si munca aceasta fara capat, Domnul a trebuit sa intervina.

Am ramas insarcinata, si cu ajutorul Domnului, am dus cu bine aceasta sarcina, si am avut a treia cezariana , si mare mi-a fost bucuria ca avem un copil sanatos, o fetita. Insa in terapie, am avut o hemoragie care nu se mai termina, si a fost nevoie de o a doua operatie pentru histerectomie (scoaterea uterului)

Pe hartie este usor sa scrii despre asta, dar in fapt este teribil sa treci prin doua interventii chirurgicale in decurs de trei ore, cu tot ce implica ele : anestezie, pierderi de sange, etc. Dar....Domnul , desi l-am neglijat atat de mult, nu a permis sa mor, El vroia sa traiesc, si inca....vesnic.

Am iesit cu viata din aceasta, si am avut prilejul sa simt ceva groaznic dupa ce m-am trezit din anestezie. Nu stiu cum se simte un om lovit de tren, dar cred ca pe aproape era ce simteam eu; singurul motiv ca sa lupt era fetita care statea singurica la incubator. Nu doresc sa vorbesc despre abuzurile, despre neglijenta din spital si despre sila pe care o au cadrele medicale in lucrul cu oamenii, stiti si dumneavoastra desigur, deci am iesit din spital pe proprie raspundere dupa o saptamana sau mai putin, desi simteam ca am imbatranit cu multi , multi ani...A fost groaznic, ma simteam atat de slaba , toate puterile mi le adunam pentru momentele in care trebuia sa schimb fetita , sa o hranesc, sa o imbaiez. Daca mama si familia nu m-ar fi ajutat, nu stiu cum as fi scos-o la capat. Nimeni nu ma mai multumea, intrasem intr-o depresie post natala si eram greu de suportat. Incercam sa ma rog , dar chiar atunci fetita incepea sa tipe . Era atat de rea??? Nu puteam dormi, eram epuizata ... atat de epuizata ca doream sa mor... cineva imi trimitea astfel de ganduri, dar Domnul nu m-a lasat.



DS