„Ferice de cei prigoniti din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărătia cerurilor!”[Matei 5:10]
E greu să definesi neprihănirea. Unii spun că-i curătie, altii o numesc sfintenie, piosenie, evlavie, lipsa păcatului din inimă, iar evanghelistul Luca zice că neprihănirea este "păzirea fără pată a tuturor poruncilor si a tuturor rânduielilor lui Dumnezeu" (Luca 1:6).
De fapt, neprihănirea se defineste prin câteva cuvinte: "Facă-mi-se după cum vrei Tu, Doamne!" – da, aceasta este neprihănirea. Neprihănirea mai înseamnă si să înfrunti pericole, rusinea, împotrivirea, să trăiesti în simplitate, să iubesti oamenii de lângă tine si stim bine că Dumnezeu nu a venit la han, unde era o îmbulzire de păcat, nici în vreo casă din Betleem, fiindcă nu era neprihănire în casele acelea, dar nici în sinagogi n-a găsit El neprihănire, asa că s-a născut într-un staul... acolo oile nu se certau, nu se invidiau, nu se vorbeau de rău una pe alta, nici nu se alungau … ci ele erau una.
Astfel trebuie să întelegem astăzi că Dumnezeu nu coboară în bisericile amestecate cu lumea, indiferent de părerile oamenilor, nici in bisericile unde este ceartă, ură, dezbinari, duh de întâietate si competie între frati.
Cu sigurantă că nu se va naste Dumnezeu într-un piept plin de mândrie, nici într-un cap umplut de filozofie, si nici într-o inimă plină de egoism. Nu, niciodată nu va fi neprihănire la crestinii care nu si-au curătit cugetul înainte de cină, care n-au ars gunoiul din vietile lor si care n-au topit gheata din inima lor, dar totusi vin regulat la biserică. Nici în inima celor care nu se scutură de zgura trecutului, nu se va naste Domnul Isus, fiindcă Neprihănirea este El si vine numai acolo unde găseste sfintire si curătie în inimă.
Domnul Isus se naste între oamenii neprihăniti, în locurile neprihănite, în vietile celor prin care El este glorificat, nu pentru că S-a născut într-o iesle neapărat, ci pentru că S-a născut într-o inimă frântă si zdrobită, într-o inimă curătită de păcat, fiindcă conditia prezentei Sale este chiar neprihănirea inimii.
După neprihănire trebuie să visăm zi si noapte, la anul care a venit. Nu după o neprihanire proprie (Filipeni 3:9), ci după o neprihănire a credintei ( Ioan 10:4 ), prin Domnul Isus Hristos, fiindcă "cine trăieste în neprihănire, este neprihănire, cum El Însusi este neprihănit" ( 1 Ioan 3:7 ).
Numai că neprihănirea aduce cu ea si prigonire, însă, dacă este scris că „Ferice de cei prigoniti din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărătia cerurilor!” atunci să nu ne temem, ci SĂ CREDEM si fie ca în Anul in care am intrat, tot mai mult să semănăm cu Domnul Isus!
Cristina
Postări
