“M-am luptat lupta cea
buna, mi-am ispravit alergarea, am pazit credinta.”
[2 Timotei 4:7]
[2 Timotei 4:7]
În
1990 în turul ciclistic „Tur de Trump” , în cea de-a unsprezecea zi a cursei,
un sportiv rus, putin cunoscut, conducea deja de sapte zile consecutive. A luat
conducerea plutonului în ziua a treia si n-a mai lasat pe nici unul dintre
ciclistii mai experimentati sa-l detroneze, fiind în fruntea plutonului pana în
ultimile doua zile. Într-un moment avea deja douasprezece minute avans fata de
cel de-al doilea clasat.
În
ultimile doua zile s-a întamplat însa ceva: Acest sportiv a pierdut mereu teren
si a ajuns să fie cu aproape jumatate de ora, în urma primilor clasati.
Dealtfel a terminat cursa departe de podium, undeva pierdut în grupul
celorlalti ciclisti.
Urmarind
experienta lui, putem spune: putine lucruri în viata sunt ca un „sprint”. Cele
mai multe sunt ca un „maraton”. De aceea punctul esential al vietii nu este
legat de felul cum începem, ci de felul cum terminam cursa. Multi dintre noi
sunt buni sprinteori (au un început bun). Au talent, au entuziasm si încep avand
laurii aprecierilor. Continuarea cursei în acelasi fel, este esentialul. Cum
suntem la sfarsit? aceasta-i marea întrebare!
Aceasta
realitate poate fi aplicata pentru predarea noastra fata de Hristos, fata de
partenerul de viata, în slujire si în multe alte activitati!
Postări
