“Domnul este taria mea
si temeilul cantarilor mele de lauda: El m-a scapat. El este Dumnezeul meu: pe
El îl voi lauda; El este Dumnezeul tatalui meu: pe El îl voi preamari.” [Exod
15:2]
Eu
îl pot auzi pe apostolul Pavel laudandu-se: „uitati-va la mine fratilor: sunt
omul care altadata am persecutat biserica! priviti; sunt cel ce port ca semn
pentru smerenie, acest tepus în carne; dar cu toate acestea, Hristos m-a
folosit sa plantez biserici pretutindeni în lume!”
Apostolul
Pavel a fost un om cu o capacitate intelectuala deosebita. El a fost în acelasi
timp si un om perseverent. Daca n-ar fi avut tepusul din trupul sau, s-ar fi
bazat pe abilitatile sale, în loc sa conteze pe puterea lui Dumnezeu! Daca s-ar
fi întamplat asta, n-am mai fi auzit de el. Slabiciunile lui au ajuns însa,
punctele forte! Cicatricele au devenit trofee! Ranirile au devenit un nimb!
Aceleasi
lucruri se pot întampla si cu noi daca slabiciunile noastre ne ajuta sa
crestem, sa fim mai determinati pentru a atinge succesul si daca acestea ne
motiveaza sa încercam lucruri noi, bazandu-ne pe Dumnezeu.