“Ai mila de mine Doamne,
caci ma ofilesc! Vindeca-ma, Doamne, caci îmi tremura oasele.” [Psalmul 6:2]
Steven,
singurul copil al unei mame parasite de sotul ei, în ziua în care a terminat
liceul, a fost omorat într-un accident de circulatie. În acea zi din luna iunie,
împreuna cu mama lui, au participat la serbarea de graduare, dimineata, iar
dupa masa el nu mai era în viata.
Trecuse
doar cateva ore de la momentul cand împreuna cu toti ceilalti colegi au mutumit
lui Dumnezeu pentru ca l-a ajutat sa termine scoala si s-au rugat cerand
însotirea Lui pentru tot restul vietii. De aceea în inima mamei rasuna mereu
întrebarea:”cum de a îngaduit Dumnezeu asa ceva!”
În
zilele ce au urmat dupa moartea lui Steven, mama sa a fost adesea manioasa pe
Dumnezeu. Pastorul ei a încercat s-o întareasca spunandu-i: „si acest necaz
este în voia lui Dumnezeu, cerandu-i sa continuie sa se roage pentru a o
descoperi”. Dar Sue, mama lui Steven, era dezamagita de Dumnezeu. „Ar fi
trebuit sa stii ca am inima franta, pentru ca m-a parasit sotul meu! De ce mi l-ai
luat si pe Steven? Oare nu-ti pasa?” Spunea ea adesea! Sue si-a pierdut fiul,
dar se parea ca si-a pierdut si relatia cu Dumnezeu. Într-o zi vizitand un
prieten, a vazut pe peretele din camera lui un tablou pe care erau scrise
cuvintele: „Cand nu mai întelegi lucrarile lui Dumnezeu, continua sa traiesti
bazandu-te pe promisiunile Lui!” Citind aceste randuri, Sue a spus: „Cuvintele
acestea au fost mesajul lui Dumnezeu pentru mine! Parca L-am auzit spunandu-mi:”paraseste
mania si încrede-te din nou în mine! Nu poti întelege ceea ce ti se întampla,
dar ai fagaduintele Mele pentru acum si pentru viata vesnica!”
Multi
dintre noi avem nevoie sa auzim aceste cuvinte care au întarit-o pe Sue în acea
zi: „Cand nu mai întelegi lucrarile lui Dumnezeu, continua sa traiesti bazandu-te
pe promisiunile Lui!”
Postări
