“Dupa
ce au fost petrecuti de Biserica pâna afara din cetate si-au urmat drumul prin
Fenicia si Samaria, istorisind întoarcerea neamurilor la Dumnezeu; si au facut
o mare bucurie tuturor fratilor.” [Faptele
Apostolilor 15:3]
Stanley
Jones a povestit odata, despre un brahman care s-a hotarât sa traiasca o viata
de ascet într-o manastire. Când a ajuns însa la aceasta mânastire, staretul i-a
spus ca trebuie sa participe nu numai la slujbele religioase, ci si la toate
slujbele administrative si gospodaresti, printre care era inclusa si curatarea
latrinelor. Când a auzit despre curatarea latrinelor, fostul brahman ce
provenea din castele înalte din India, s-a adresat staretului spunânându-i ca
aceasta slujire nu i se potriveste. Staretul i-a spus însa ca n-ar trebui sa
aiba aceasta atitudine, pentru ca înaintea Domnului Isus nu sunt slujiri
onorante si slujiri dezonorante, si însusi Fiul lui Dumnezeu ne-a dat un
exemplu atunci când a spalat picioarele ucenicilor Sai. Când staretul credea ca
explicatiile sale si-au atins scopul, brahmanul convertit la crestinism i-a
raspuns: ”parinte staret, este adevarat tot ceea ce-mi spuneti; dar nu pot
împlini slujba despre care îmi vorbiti si sa curat latriele, pentru ca eu m-am
pocait, dar nu asa de mult!”
Aceasta-i
si problema multor crestini astazi; acestia s-au pocait, dar nu asa de mult,
încât sa se si angajeze pentru a împlini orice slujire! O persoana care s-a
pocait cu adevarat, este gata sa-i slujeasca pe semeni asa cum i-ar sluji lui
Hristos, pregatita sa plateasca chiar cu pretul vietii.
Postări
