In secolul al XVI,
cartoful era considerat toxic pentru om si servea numai pentru hrana
animalelor. Un farmacist al armatei franceze pe nume Antoine-Augustin
Parmentier (1737-1813), fiind prizonier in Germania a descoperit la fiecare
masa, in gamela sa, cartofi. Intors in Franta, farmacistul a staruit ca aceasta
leguma sa fie admisa, considerand-o un leac impotriva foametei acelor vremuri
grele. Dar s-a declansat o violenta opozitie, iar in anumite provincii chiar
s-a interzis cultivarea “plantei daunatoare”. Parmentier a staruit in planurile
sale si a reusit totusi sa convinga pe oamenii mari ai vremii de utilitatea
cartofului. Pana la urma si cei de la Academia de Medicina au dat raspunsul ca
tuberculu este nedaunator si au recomandat folosirea lui.
Parmentier nu s-a lasat
intimidat de nestiinta unor oameni din popor si a continuat activitatea,
devenind unul dintre primii specialisti in nutritie, dietetica si igiena
alimentara. De asemenea, a studiat metode de conservare a mancarurilor,
inclusiv refrigerarea. In final, Academia de Stiinte a recunoscut meritele
sale.
Postări
