“Cel
ce a sadit urechea, s-ar putea sa n-auda? Cel ce a intocmit ochiul, s-ar putea
sa nu vada?” [Psalm 94:9]
Un baietel, al carui tata
era miner la o mina de carbuni, statea intr-o seara la poarta minei. Astepta cu
nerabdare sa-si vada tatal printre acei muncitori. Un om mai in varsta l-a
intrebat:
-
Ce faci aici?
-
Il astept pe tata.
-
Dar nu-l vei
recunoaste printre acesti multi barbati imbracati cu aceeasi imbracaminte murdara!
Asa ca mai bine du-te acasa.
- Dar tata ma cunoaste, a raspuns baietelul.
Ce raspuns bun! Baietelul
stia ca nu-l poate recunoaste pe tatal sau, dar se bizuia pe dragostea tatalui.
Nu se putea ca tatal sa nu-l vada. Dumnezeu vede, aude si stie totul despre
noi. Imparatul David spunea: “Stii cand umblu si cand ma culc si cunosti toate
caile mele” (Psalm 139:3). Cel ce Il cunoaste pe Dumnezeu ca Tata, acela spune:
“Cerceteaza-ma, Dumnezeule, si cunoaste-mi inima! Incearca-ma si cunoaste-mi
gandurile! Vezi daca sunt pe o cale rea si du-ma pe calea vesniciei.”
Nimic nu este prea mare si
nimic nu este prea greu pentru El. El este Dumnezeul dragostei, si dragostea Sa
fata de noi este a unui Tata fata de copiii Sai.
Postări
