Dupa ce a atacat Germania
cu armata sa si dupa ce a ajuns langa Berlin, in vestitul oras Postdam,
Napoleon a intrat in cunoscuta biserica de acolo vizitand mormantul lui
Friedrich Wilhelm si al fiului sau Friedrich cel Mare. In fata mormintelor
celor doi mari barbati ai Prusiei, Napoleon a ramas cateva momente in deplina
tacere, apoi a spus: ”Sic transit Gloria mundi!” (Asa trece Gloria lumii!)
Istoria ca si viata
noastra arata ca nimic nu este stabil sub soare. Oamenii cu vaza, care au
stralucit altadata, s-au dus cu totii. Colegi de-ai nostrii, vecini, rude nu
mai sunt printre noi. Iata o implinire a cuvintelor Scripturii: “Omul! Zilele
lui sunt ca iarba si infloreste ca floarea de pe camp. Cand trece un vant peste
ea, nu mai este, si locul pe care-l cuprindea n-o mai cunoaste” (Psalm
103:15-16).
Suntem trecatori – iata
marea concluzie pe care trebuie sa o acceptam! Si nu numai atat! Fiindca suntem
asa de trecatori, sa nu uitam ca Dumnezeu a pus fiinta noastra si gandul
vesniciei. Cine a gasit prin credinta in Mantuitorul iertarea pacatelor,
linistea constiintei, speranta vietii vesnice, se bucura pentru clipa de fata
si are siguranta ca nu se termina totul aici.