Inainte sa facem
cel mai mic pas pentru a obtine lucrul de care avem nevoie, ne intrebam daca
persoana, careia avem intentia sa ne adresam, este in stare sa ne dea un
raspuns satisfacator. Ce diferenta fata de modul in care ne apropiem de
Dumnezeu! Stim ca El este atotputernic, stim de asemenea ca ne iubeste:
Dumnezeu nu L-a crutat pe Singurul Sau Fiu; atunci cum nu ne va da oare toate
lucrurile impreuna cu El? Pe langa aceasta mai stim ca nu putem adresa Lui cu
deplina libertate, oricand, fara teama ca-L deranjam.
Da, stim toate
aceste lucruri! Dar le credem cu adevarat, cand ne rugam lui Dumnezeu? Oare nu
ni s-a intamplat niciodata ca rugandu-ne sa ne gandim sau sa ne ingrijoram ca
nu va fi asa? De ce stau lucurile astfel? Foarte simplu! Pentru ca ne facem o
imagine despre Dumnezeu in limita gandirii omenesti. Parcurgand paginile
Bibiei, observam ca ea vorbeste despre diferite atribute ale lui Dumnezeu:
puterea Sa cu care lucreaza cum Ii place, fidelitatea fata de promisiunile
Sale, bunatatea care se arata prin grija Lui mereu reinnoita fata de noi.
Cunoscandu-L tot mai mult, suntem in stare sa intelegem tot mai bine voia Sa si
prin urmare sa ne rugam cu mai multa intelepciune.