Cand
Mantuitorul nostru atarna pe cruce si timp de trei ore s-a facut intuneric
bezna, atunci El a purtat si a ispasit vina noastra, a celor ce credem in El.
Niciun om, niciun rascumparat nu poate sa explice ce s-a intamplat in acele
ore.
Nu se
cuvine sa avem un respect sfant fata de El, Cel care a savarsit o asemenea
lucrare pentru noi?
El, Cel
curat, fara pacat a permis sa fie incarcat cu vina altora. El nu a fost
insensibil, cum suntem noi fata de pacatul care exista in lume si in viata
noastra. A trebuit sa fie ingrozitor pentru El, sa Se faca una cu aceasta murdarie
si rebeliune a inimii noastre. Ca purtator al pacatelor, El a purtat judecata
dreapta a lui Dumnezeu pentru fiecare fapta si cuvant al nostru. El singur stie
cat de rau este pacatul in ochii Dumnezeului drept si sfant.
Cu toate
ca El ca Om a trait in mod desavarsit pentru Dumnezeul Sau s ii-a slujit, El a
fost parasite de Dumnezeul Sau. Dumnezeu a trebuit sa Se indeparteze de El,
pentru ca El a purtat pacatele noastre. Dumnezeu este prea sfant, pentru a
vedea pacatul. Ce singuratate pentru El in acele ore groaznice.
Avem un
raspuns la o asemenea fapta de dragoste? Lui i se cuvine lauda, multumirea si
adorarea noastra.