“Cand a luat Isus otetul, a zis:
<> Apoi Si-a plecat capul si Si-a dat duhul.” [Ioan
19:30]
Un tanar ducea o viata fara respect fata de Dumnezeu. Cu
toate ca fusese crescut intr-o familie catolica, el aruncase peste bordul vietii
sale orice gand despre Dumnezeu si se intrecea in pacate cu colegii sai.
Dar intr-o zi, constiinta sa a inceput
sa-i puna intrebari cu privire la comportamentul sau si la judecata lui
Dumnezeu. “Daca exista cu adevarat iadul, atunci eu il merit”, spunea tanarul. Ce
sa faca in aceasta situatie nenorocita? Auzise candva ca ar exista o manastire
unde prin indeplinirea unor pedepse si rugaciuni poti scapa de pacate. Cu toate
ca manastirea era la o departare de 1500 km, tanarul s-a pus la drum. Si pentru
ca dorea sa primeasca mila lui Dumnezeu, a facut drumul pe jos. Dupa cateva
luni de zile ajunsese la poarta manastirii. Un calugar batran l-a intrebat
despre necazul lui. La auzul celor spuse de tanar, calugarul, care era un
cunoscut al Bibliei, i-a spus: “Tinere, du-te acasa, caci greutatea pacatelor
tale a fost purtata de Mantuitorul pe cruce. El a spus:<< S-a
ispravit!>> Tu nu trebuie sa te supui la tot felul de canoane, ci trebuie
sa accepti ce a facut Mantuitorul pentru tine si sa-L urmezi pe El.” Tanarul a
ascultat si a inceput o viata noua, o viata fericita de credinta.
Postări
