iulie 29, 2008

COMUNICAREA (2)

"Dragostea .. acopere totul, crede totul, nadajduieste totul, sufere totul" (1 Coriteni 13:4;7)

___Probabil ultimele cupluri care au trait fericite pana la adanci batranete au fost Alba-ca-Zapada si Fat-Frumos! Chuck Swindoll scrie: "Chiar daca esti dedicat partenerului, tot vor mai exista momente de tensiune, lacrimi, lupte, neintelegeri si nerabdare .. dar vestea cea buna este .. ca traind impreuna cu Hristos si avand Biblia la care sa apelezi drept consiliere .. niciun conflict nu este fara rezolvare". Cuplurile casatorite se confrunta cu provocari unice care implica uneori trecerea in revista a lucrurilor care nu functioneaza pentru a le gasi pe cele care functioneaza, iata trei sfaturi pentru o casnicie buna:
1) Nu recurge niciodata la amenintari. Cuvantul care incepe cu "D" (Divortul) poate aparea rapid, asa ca nu-l folosi. De fapt, nici nu te gandi la el! Amenintarile nu fac decat ca partenerul tau sa se simta nesigur si defensiv. In consecinta, el/ea nu mai aude ceea ce spunem si nu se ajunge la o rezolvare. Domnul Isus a spus ca va trebui sa dam socoteala pentru orice cuvant nefolositor (Matei 12:36). Deci inainte de a-l pronunta, gandeste-te la consecinte, ia pauze pentru a te calma si pentru a gandi rational.
2) Scapa de bagajul din relatiile anterioare. Pavel spune: "Dragostea .. acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufere totul" (1 Corinteni 13:4&7). Este gresit sa-ti faci partenerul sa tot "dovedeasca" la nesfarsit. Lasa cadavrele ingropate. Nu presupune ca problemele din vechile tale relatii sunt sortite sa se tot repete. Nu se vor repeta daca esti comunicativ si cresti!
3) Cuvintele tale sa fie moi si dulci, poate va trebui sa le mananci. De fiecare data cand crezi ceva bun despre partenerul tau, spune-i-o. Iar cand acestea sunt reciproce, accepta ceea ce spui plin de gratie. Tine minte, cuvintele ascutite creeaza mai multe rani decat cele pe care cel mai bun chirurg ie poate vindeca, dar "Un raspuns bland potoleste mania, dar o vorba aspra atata mania" (Proverbe 15:1).