martie 27, 2009

DARUL POCĂINȚEI

"I-am dat vreme sa se pocaiasca" (Apocalipsa 2:21)
___Cand Dumnezeu iti spune sa te pocaiesti, El iti da timp si har sa o faci. Daca nu o faci, exista consecinte, "i-am dat vreme sa se pocaiasca, dar nu vrea sa se pocaiasca de curvia ei!.. am sa-i trimit un necaz mare" (Apocalipsa 2:21-22). Acest verset este o sageata pentru inima acelui pacat incapatanat de care nu vrei sa scapi. Pacatul este mereu o alegere. Daca alegi sa pacatuiesti, vei ajunge intr-un loc in care abilitatea ta de a spune "nu" este atat de slabita, incat devii sclavul lucrului pe care l-ai ales. Atata vreme cat preferi rasplatile aduse de pacatul tau, nu vei cauta scapare. Cuvantul grecesc pentru pocainta este metanoia, care inseamna "a se schimba, a se intoarce si a merge pe alta cale". Un consilier scrie: "Am tot incercat sa nu mai fac un anume pacat, m-am rugat la nesfarsit pentru aceasta, dar l-am facut din nou. In cele din urma m-am maniat pe Dumnezeu si am strigat: "De ce nu ma ajuti?" El mi-a raspuns: "Pentru ca nu esti inca dezgustat de el. Inca iti mai place". Am protestat. "Nu-i adevarat. Il urasc". Dumnezeu mi-a raspuns: "Daca l-ai uri suficient de mult, ai renunta la el". In acel moment mi-am dat seama ca mi-au placut rasplatile pacatului meu mai mult decat rasplatile ascultarii. Am mai descoperit un alt lucru; nu puteam uri pacatul suficient de mult prin puterea vointei mele firesti pentru a ajunge la adevarata pocainta. Stateam neajutorat in greseala mea. Pocainta este un dar al dragostei care vine de la Dumnezeu. Si pana cand acea dragoste nu lucreaza in noi si nu ne atinge si nu ne descopera acele zone pazite cu multa grija, noi nu ne putem schimba". Asa ca astazi cere-I lui Dumnezeu darul pocaintei.