aprilie 17, 2009

IERTAREA (2)

"Cand era batjocorit, nu raspundea cu batjocuri; si, cand era chinuit, nu ameninta, ci Se supunea dreptului Judecator" (1 Petru 2:23)
___Un baietel care fusese obraznic,cu mama sa s-a dus pe furis sus in camera lui. "Unde crezi ca te duci tinere?" a intrebat ea. "In camera mea sa vorbesc cu Dumnezeu", a raspuns el. "Dar nu vrei sa-mi spui mie mai intai ceva?" a spus ea. "Nu", a spus el, "fiindca te vei mania. Dumnezeu ma va ierta si va uita". La mult timp dupa ce crezi ca ai iertat pe cineva inca mai ai resentimente. Iata cateva aspecte la care mai ai inca de lucru: te enervezi la gandul celor intamplate; il tratezi pe cel ce ti-a gresit cu raceala; repeti incidentul in minte, dar si in conversatie; profiti de fiecare ocazie pentru a-i reaminti ce a facut. A refuza sa ierti si sa uiti este doar o alta cale prin care iti justifici atitudinea de neiertare. Biblia spune ca exista doua lucruri pe care Dumnezeu nu le va impartasi cu noi: 1) slava Sa (Isaia 42:8); 2) dreptul Sau de judecator. El a spus: "Razbunarea este a Mea; Eu voi rasplati" (Romani 12:19). Nu-I uzurpa autoritatea incercand sa fii chit; ia-ti mainile de pe situatie si lasa-L pe El sa o rezolve. Cand "Hristos era batjocorit, nu raspundea cu batjocuri; si, cand era chinuit, nu ameninta, ci Se supunea dreptului Judecator". Amaraciunea te tine legat de raufacator si devii ostaticul lui! Faptul ca te complaci in ceva ce au facut parintii tai sau ca asociatul tau a primit meritul pentru ceea ce tu ai facut sau ca cineva a spus ceva despre tine, te face pe tine, nu pe ei, nefericit. Traiesti in framantare, iar ei nici macar nu stiu ca esti suparat! De ce sa lasi pe cineva sa-ti controleze viata intr-un astfel de mod? Lucrul important este ceea ce se petrece in tine, nu cu tine. Asa ca iarta, uita si mergi mai departe!