octombrie 25, 2009

PRIVELIȘTEA DE PE MUNTE (1)

"Isus a luat cu El pe Petru, Iacov si Ioan,.. si i-a dus la o parte pe un munte înalt" (Matei 17:1)


Sa remarcam trei lucruri:
1) Nu toata lumea poate ajunge sus pe munte. Domnul Isus a ales trei dintre ei sa mearga. Nu i-a luat pe toti, nu a dat explicatii si nu si-a cerut iertare fata de ceilalti ucenici care au ramas la poale. Dumnezeu ne iubeste în mod egal, dar nu ne da aceleasi misiuni si experiente cu El la toti. Dumnezeu face chemarea, nu noi, asa ca încrede-te în El; EL stie ce face.
2) Cei care ajung pe munte nu sunt neaparat mai întelepti sau mai spirituali. Dupa ce L-a vazut pe Isus înconjurat de stralucirea slavei lui Dumnezeu, Petru a strigat: "Hai sa facem un cort si sa ramânem aici" (parafrazare vs. 4). Petru a fost sincer, dar a gresit în mod sincer. Rezista tentatiei de a vorbi, pentru a auzi ce are de spus Dumnezeu sau zideste-ti lucrarea pe o experienta pe care ai avut-o cu Dumnezeu care are menirea de a te echipa pe tine personal, dar nu de a deveni tema principala si punctul central al vietii tale.
3) Planul lui Dumnezeu este sa-L arate pe Isus, nu pe tine si aceasta este o lectie pe care trebuie sa o înveti în continuare. "Pe când vorbea el înca, iata ca i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Si din nor s-a auzit un glas, care zicea: "Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care îmi gasesc placerea Mea: de El sa ascultati!" .. Ei au ridicat ochii, si n-au vazut pe nimeni, decât pe Isus singur" (Matei 17:5-8). Cea mai mare provocare din viata ta este sa ajungi în locul în care sa te poti concentra doar pe "Isus singur". Cea mai importanta relatie pe care o ai este cu El. Singurul plan care iese cum trebuie este cel pe care ti-l da El. Si puterea necesara pentru a-l împlini vine doar de la El.