“Sa stii ca Eu sunt Dumnezeu, si ca nu este alt dumnezeu afara de Mine. Eu dau viata si Eu omor, Eu ranesc si Eu tamaduiesc, si nimeni nu poate scoate pe cineva din mana Mea.“ [Deuteronom 32:39]
Cu cat inaintez in viata de credinta, descopar ca Dumnezeu este fascinant, dar si infricosator, in acelasi timp. Atata frumusete, bunatate, delicatete cate descopar in El ma lasa fara grai, muta de admiratie si de uimire. Dar la fel de tare ma ingrozesc literalmente sfintenia si dreptatea Lui, mania Lui, razbunarea Lui, pedeapsa Lui. Si nu le pot desparti una de cealalta, nu pot spune “astea sunt pana aici, iar astea de aici incolo”. Binecuvantarile si blestemele Lui ma infioara. In ultima luna le-am citit de mai multe ori. Dumnezeu nu reuseste sa fie plat, iar asta ma aduce de regula in genunchi. Da, raul are multe fatete, idolii de asemenea, dar ce spui de Dumnezeu Insusi? Ma lasa si te lasa fara grai!
Am trecut de etapa primara a credintei mele, cand eram convinsa ca am o pila la Dumnezeu pentru ca m-am convertit. Dumnezeu isi mangaie, dar isi si pedepseste copiii, El raneste, dar si tamaduieste. Imaginea asta ma obliga din nou si nou la sfintire, si ma duce inevitabil la strigatul disperat al apostolului Pavel: “O nenorocitul de mine! Cine ma va izbavi de acest trup de moarte?” (Romani 7:24) Viata cu Dumnezeu nu e simpla. Viata cu Dumnezeu nu e usoara, nu poate fi usoara, dar e fascinanta, pentru ca Dumnezeu e fascinant.
Sa ne cufundam din nou privirile, mintile si inimile in Dumnezeu si sa ne lasam transformati de El, pana vom ajunge dupa chipul si asemanarea Lui.
Sa-I acceptam maretia si sa-L laudam pentru ca este Dumnezeu!
Daniela
Postări
