„Să tineti Sabatul, căci el va fi pentru voi ceva sfânt. Cine îl va călca, va fi pedepsit cu moartea; cine va face vreo lucrare în ziua aceasta, va fi nimicit din mijlocul poporului său” [Exod 31:14]
Din punct de vedere spiritual, Sabatul înseamnă odihnă, tihnă, liniste, pace, bucurie, împlinire, iar Biblia spune că ziua în care Dumnezeu s-a odihnit a fost ziua a saptea, adică Sabatul… si nu as vrea ca acum să polemizăm pe acest termen, de: „ziua a saptea” … constientă fiind că sunt unii crestini care sărbătoresc Sabatul sâmbăta… iar altii duminica, insă ceea ce trebuie să ne fie important este că Sabatul este un legământ între noi si Dumnezeu, si pacea Lui trebuie să fie în inima noastră, zi după zi...
Mai mult decât ziua în sine, este important modul în care tinem Sabatul, modul cum este inima noastră în acea zi, dar multi astăzi nu cunosc însemnătatea lui… nu cunosc pacea inimii si, desi se numesc crestini, trăiesc obositi in sufletelor lor, din pricina poverilor care apasă greu pe cugetele lor.
Domnul Isus este Sabatul nostru, de aceea a venit El pe pământ: să spună oamenilor că nu doar lucrurile exterioare spurcă pe un om, ci si lucrurile interioare îl întinează deasemenea, de fapt El a spus că amândouă deopotrivă sunt importante…si nu trebuie să te ocupi de unele, neglijând pe altele.
Astfel că, dacă este interzis să cari poveri fizice în zi de Sabat (Numeri 15:32-36) cu sigurantă este interzis să cari si poveri sufletesti în ziua de Sabat … si mă refer la frustrări, dezamăgiri, temeri, neiertări, frământări, certuri, răutăti, lăcomii, plâns, lacrimi, fiindcă ziua aceasta ne-a fost lăsată de Domnul Isus să ne bucurăm în ea, si Dumnezeu să se bucure de noi, asa cum suntem: nemarcati de griji, nemarcati de frustrări si neîmpliniri, nemarcati de gânduri si frici, ci să se bucure de noi asa cum ne-a creat El, - apogeul iubirii Lui.
În Sabat trebuie doar să ne amintim că Domnul Dumnezeu a creat totul pentru noi si că El dorea să petreacă o zi vesnică cu noi, o zi de bucurie, de părtăsie, de fericire, unde totul să fie doar armonie între noi si Dumnezeu si nu a vrut ca acea zi să fie oricum, asa că a aranjat un întreg cadru, în vesnicie, doar pentru întâlnirea ce urma s-o aibă cu noi, prin Domnul Isus, în care să ne aseze si să ne veselim împreună, de ziua bucuriei.
Asadar, ce este Sabatul? O zi de odihnă, o zi declarată de Dumnezeu „de sărbătoare”, în care nu este vorba despre răul din lume, despre crize sau despre salariul, nu este vorba nici despre facturile care asteaptă pentru plată, nici despre neîmpliniri, sau despre rugăciuni fără răspuns, nu, ci este vorba doar de Dumnezeu, de Cuvântul Lui, de inima Lui, de bucuria Lui, asa că nu trebuie să venim înaintea Lui cu „gunoaie” (adunate cine stie de pe unde), ci să venim fără poveri, cu o inimă curată… pentru o părtăsie sinceră cu Dumnezeu.
Sabatul, dincolo de a fi doar o zi, este o stare, pe care Domnul Isus vrea să ne-o dea la fiecare în Împărătia lui Dumnezeu, o stare de odihnă, de toate luptele noastre sufletesti si lumesti, o odihnă de toată teama si de toate lucrurile care ne-au distras atentia de la Cel pentru care am fost creati, o odihnă care nu implică doar lipsa oricărei activităti …ci si lipsa oricărui lucru care ne distrage atentia de la Domnul nostru.
De aceea, până la venirea Lui, ne-a lăsat ziua de Sabat, ca să ne dea ocazia să gustăm putin, încă de aici, din ceea ce va urma… de aceea Sabatul trebuie să fie in orice clipă punctul culminant, al relatiei dintre noi si Dumnezeu.
Cristina
Postări
