"Aaron va arde pe altar tămâie mirositoare; va arde tămâie în fiecare dimineată, când va pregăti candelele; va arde si seara când va aseza candelele. Astfel se va arde necurmat din partea voastră tămâie înaintea Domnului, din neam în neam. Să nu aduceti pe altar altfel de tămâie, nici ardere de tot, nici jertfă de mâncare, si să nu turnati pe el nici o jertfă de băutură." [Exod 30:7-9]
Nu poti merge la altar murdar, nespălat, cu un cuget pătat, iar dacă nu tii cont de acest „lighean” si mergi totusi, nu vei fi sigur că rugăciunea ti-a fost ascultată… însă mărturisindu-ne păcatele, suntem spălati în sângele Mielului si suntem scăldati cu tot trupul: picioarele, mâinile, capul, totul…
Mergând pe acest pământ, până vom ajunge în tara promisă, pe picioarele noastre se va depune zilnic praf si ne va deranja, de aceea trebuie folosit "ligheanul cu apă", fiindcă praful lumii acesteia nu are ce căuta pe picioarele noastre.
Dar dacă nu facem acest lucru, vom vedea că pământul umed se va lipi de picioarele noastre, apoi se va adăuga un alt strat de praf peste el si la fiecare deget se adaugă bulbi de pământ, care se usucă, se fac tari ca piatra si se întâmplă ceva, nu mai putem trăi pentru Domnul si ne pierdem mărturia de crestini!
Da, asa devine inima împietrită! Mai întâi se depune un strat subtire pe picioare si poti să mergi pe calea Domnului si te crezi cu Domnul, desi ai uitat să te “speli”. Apoi se depune un alt strat, peste ce era deja depus înainte pe picioarele tale si mersul se îngreunează mai rău, dar tu tot nu aduci la lumină.
În loc să mărturisesti, tu te rogi, postesti, taci si ascunzi păcatul, crezând că mâine e o altă zi, în care vei uita si nu vei mai păcătui si tot asa încerci si te străduiesti, însă din nou picioarele tale se prăfuiesc si devin si mai împovărate, iar mersul pe Calea Domnului devine foarte greu, apoi te vei opri, de oboseală.
Ce urmează? Tu stii că trebuie să trăiesti pentru Domnul ,dar nu mai poti! Prea multe întărituri s-au lipit de viata ta, vrei să mergi dar nu mai poti, ai obosit în alergarea ta! ...
Dacă nu ne spălăm picioarele, mai inainte de a merge la altar, inseamna ca dispretuim “tămâia sfântă” si facem noi una asemănătoare, una după cum ne place nouă să trăim, însă este scris: “Oricine va face tămâie ca ea, ca s-o miroase, va fi nimicit din poporul lui.”
Asta înseamnă că noi trebuie să facem exact cum spune Dumnezeu, să nu ne dăm învățături după plăcerile noastre, ci să alergăm să ne „spălăm” înainte de a merge să ne rugăm, ca mirosul să fie cel al lui Dumnezeu, ca rugăciunile să ne fie ascultate, altfel degeaba ne strângem pentru rugăciune.
Este vremea de pe urmă, când predicile nu mai pot tine piept avalansei păcatului, iar satan va da multe atacuri si va nimici multi crestini, în vietile cărora păcatul mai are încă putere, multi nu vor sti să reziste si să lupte, în războiul spiritual care va urma, pentru că n-au dorit să scape cu orice pret de păcatul care i-a robit, spălându-si picioarele, prin mărturisire si într-o zi va fi prea târziu, de aceea zilnic să ne curătim, ca să putem emana un miros plăcut lui Dumnezeu.
Cristina
Postări
