“Domnul este Pãstorul meu: nu voi duce lipsã de nimic.El mã paste în pãsuni verzi, si mã duce la ape de odihnã; îmi învioreazã sufletul, si mã povãtuieste pe cãrãri drepte, din pricina Numelui Sãu. Chiar dacã ar fi sã umblu prin valea umbrei mortii, nu mã tem de nici un rãu, cãci Tu esti cu mine. Toiagul si nuiaua Ta mã mângîie. Tu îmi întinzi masa în fata potrivnicilor mei; îmi ungi capul cu untdelemn, si paharul meu este plin de dã peste el. Da, fericirea si îndurarea mã vor însoti în toate zilele vietii mele, si voi locui în Casa Domnului pânã la sfârsitul zilelor mele.” [Psalmi 23:1-6]
In urma cu trei ani am fost bolnava de depresie in urma unor probleme, (am avut un accident de masina si o tragedie in familie, cumnata mea s-a omorat), ma gandeam ca am gresit inaintea Domnului , dar nu stiam care este problema, de ce sunt pedepsita.
Vreau sa marturisesc ca nu stiam ca depresia are legatura cu Duhurile celui rau.
“Cãci noi n-avem de luptat împotriva cãrnii si sângelui, ci împotriva cãpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stãpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor rãutãtii care Sunt în locurile ceresti.’’ Efeseni 6-12.
In momentul in care nu am mai simtit nimic, imi pierdusem gustul la mancare, sentimental eram la pamant si nu mai vroiam sa comunic cu nimeni, eram chinuita teribil de duhul acela, duhul care a fost peste cumnata mea venise peste mine, nu puteam sa zambesc, muschi fetei imi erau inclestati si nu puteam sa plang. Am mers la doctor si mi s-a prescris un tratament foarte puternic (150 de pastile care creau dependenta). Am realizat ca nimeni de pe acest pamant nu ma poate ajuta, nici sotul, nici copilul, nici casa …., am refuzat tratamentul si m-am apropiat de Domnul, ma rugam si citeam biblia, simteam cum Dumnezeu imi alina sufletul, imi potolea setea si ma linistea. Dar am mai observat un lucru. Atunci cand neglijam rugaciunea si cuvantul Domnului uitandu-ma la televizor, cel rau avea o putere mai mare asupra mea. Domnul mi-a descoperit ca atunci cand deschidem televizorul nu facem alceva decat sa permitem Duhurilor rele sa intre in caminul nostru,(nu ne mai intelegem cu sotul/sotia, copiii sunt agitati).
Am spus sotului meu ca trebuie sa renuntam la cablul TV. La un moment dat am simtit ca Domnul ma va vindeca, si marturiseam acest lucru. Domnul in indurarea Lui m-a vindecat si am inteles ca a trebuit sa trec prin foc deoarece starea in care ma aflam nu era pe placul Domnului. Eram prea preocupata de tot ce era legat de lumea aceasta si nu eram preocupata de implicarea in lucrarea Domnului. Prin aceasta marturie vreau sa trag un semnal de alarma! Nu tot ce credem noi ca este bine este placut si Domnului.
Opreste-te in loc si puneti intrebarea: Ce fac eu pentru Domnul? La cate persoane marturisesc eu adevarul lui Dumnezeu? Pentru cate persoane nemantuite ma rog? Las eu Duhul Sfant sa creasca si sa-si faca lucrarea in mine? Cat din timpul meu liber il dedic Domnului? Ce lumina sunt eu la locul de munca, acasa si in familie?
V. CRISTINA
Postări
