„Porunceste copiilor lui Israel să-ti aducă pentru sfesnic untdelemn curat de măsline tescuite, ca să tină candelele aprinse neîncetat." [Levitic 24:2]
Ştim că sfesnicul răspândeste lumina în noapte, atunci când oamenii sunt cufundati într-un somn adânc, dar lumina acesta nu trebuia să se stingă niciodată, ca cel ce merge bâjbâind să poată găsi calea către Cer.
Astfel întelegem ce rol avem noi în această lume, ca si copiii răscumpărati prin Sânge Sfânt: Domnul Isus dorind să fim candele aprinse neîncetat, ca cei ce trăiesc în întunericul spiritual să poată vedea lumina, de aceea trebuie să fim zdrobiti, ca si măslinele, si curătati de toate impuritătile rămase în urma „tescuirii” noastre, altfel, untdelemnul nostru nu va fi curat si lumina din candelă se va stinge repede.
Marele preot era răspunzător ca lumina mărturiei să ardă continuu în sfesnic, de seara până dimineata, în fata Domnului. Oare nu aceasta este si responsabilitatea noastră, ca si lumini in lume: să luminăm neîncetat si să veghem ca focul sfânt să nu se stingă din inima noastră? …
Da! Aceasta este dorinta Domnului Isus, să fim curati, sfinti si fără pată, si de aceea cred că în urma zdrobirii, din noi rămâne doar dorinta de a-I fi folositori, iar aceasta nu aduce amărăciune în inimă, ci o mare iubire pentru Dumnezeu, rostită cu durere si care-i strigă Domnului Isus, de acolo din zdrobire: „Doamne, vreau să luminez ca si Tine!” Amin!
Cristina
Postări
