„Proorocul Elisei a chemat pe unul din fiii proorocilor, si i-a zis: "Încinge-ti mijlocul, ia cu tine sticluta aceasta cu untdelemn, si du-te la Ramot în Galaad. Când vei ajunge acolo, să cauti să vezi pe Iehu, fiul lui Iosafat, fiul lui Nimsi. Să te duci să-l ridici din mijlocul fratilor săi, si să-l aduci într-o odaie deoparte. Să iei sticluta cu untdelemn, să-l torni pe capul lui, si să zici: "Asa zice Domnul: "Te ung împărat al lui Israel!" Apoi să deschizi usa, si să fugi fără să te opresti." [2 Împărati 9:1-3]
Citim despre dorinta lui Dumnezeu, de a-l unge pe Iehu ca împărat peste poporul Israel, lucrul acesta fiind profetit în trecut si prin proorocul Ilie, pe vremea când încă era în pustie, Dumnezeu vorbindu-i despre trei ungeri… ce trebuiau să aibă loc… si mă gândesc cum ar fi fost să fi trăit si eu pe vremea lui Elisei, si cât de privilegiati trebuie să fi fost fiii proorocilor, care aveau un învătător ca si Elisei…
Da, cu sigurantă mi-as fi dorit să îl văd, să-l aud, să observ cum gândea Elisei si sa fiu si eu la scoala de profeti, dar cum scoala profetilor era doar pentru bărbati, e suficient să citesc Scriptura si să observ învătătura lui Elisei, dată acelor viitori profeti.
Cineva spunea că femeile au fost create cu abilitatea de a auzi, de a vedea si de a simti pe Dumnezeu diferit decât bărbatii, ele având intuitie interioară, pe când bărbatii trebuie să citească si să studieze Scriptura, să caute argumente, dovezi, să facă dezbateri si apoi să înteleagă ce vrea Domnul să le vorbească… nu stiu cât este de adevărat, însă, posibil că de aceea era nevoie ca Elisei să-i tină o vreme în scoală pe acei tineri elevi.
Nu stiu cum arăta un profet din scoala lui Elisei, dar cred că nu erau ca cei de azi, n-am idee nici cum erau îmbracati, însă probabil că aveau haine simple si călduroase, poate ciudate din punct de vedere estetic, gândindu-mă acum si la felul ciudat cum se îmbrăca Ioan Botezătorul, dar cred că după ce un bărbat îmbrăca haina de profet, el îsi asuma toată responsabilitatea de a se lăsa urmărit, văzut si analizat, chiar si gesturile, cuvintele, privirile, el fiind vulnerabil, sincer, un om al lui Dumnezeu, căruia i se cerea mult.
Profetul trebuia să fie mesagerul lui Dumnezeu si avea misiuni speciale, ordine speciale, el nu trebuia să fie un gură cască, un lenes, sau un limbut, nici nu trebuia sa explice cuiva ce are de făcut, sau ce Domnul i-ar fi spus să facă, nu trebuia să-i convingă pe oameni că ce el vorbea era Cuvântul Sfânt, nu, nimic din toate acestea, ci atunci când profetul era într-o misiune, nimic nu-l oprea să-si ducă planul la îndeplinire.
Cristina
Postări
