"Sau n-ati citit în Lege că, în zilele de Sabat, preotii calcă Sabatul în Templu, si totusi sunt nevinovati?" [Matei 12:5]
De multe ori uităm semnificatia Sabatului, uităm că el înseamnă pace, liniste, odihnă, armonie pe orizontală si pe verticală si ajungem să respectăm doar forma, crezând că dacă am mers la biserica, Domnul Isus este multumit de noi...
Dar ce înseamnă a călca Sabatul în Templu? Înseamnă a merge la biserică cu păcatele nemărturisite, cu pete pe cugetul nostru, cu o constiintă care ne judecă... altfel spus: fără a ne pune viata în ordine fată de cei cărora le-am gresit, sau fără a da iertarea noastră celor care ne-au rănit... Dar satan astăzi îi amăgeste pe multi crestini si ei cred că dacă merg la biserică, Dumnezeu îi iartă si astfel se cred ei "nevinovati", însă nu se întorc să-si pună în ordine viata fată de aproapele lor...
De aceea spune Domnul Isus: "Dacă ati fi stiut ce înseamnă: "Milă voiesc, iar nu jertfe", n-ati fi osândit pe cei de lângă voi!"... adică n-am judeca cu usurintă pe nimeni... ci ne-am arăta credinta prin fapte, prin milă, prin slujire, ajutându-i pe cei pe care nimeni nu i-ar fi ajutat ...
Astfel că dacă este zi de Duminica si cineva îmi cere ajutorul, eu ce să fac? Să-i ofer ajutorul meu sau să-i spun că e zi de Sabat? De multe ori facem din Sabat un pretext, un motiv de viclenie, iar dacă cineva are in inima lui viclenie, acest duh este ca o usă deschisă în fiinta lui către satan si satan vine si-i faca viata un iad.
Viclenia este foarte subtilă, ea înseamnă: păcat ascuns, ochi invidios, să te dai drept altcineva decât ceea ce esti în viata de zi cu zi, sa ai gânduri sirete, să fii curios sa afli despre altii, folosindu-te de orice mijloc de a te interesa de ei... sa ai răutate în ciuda aparentelor binevoitoare, de fapt înseamnă si multă nesinceritate...
De aceea sa nu facem din Sabat un motiv de controversă, din pricina vicleniei ascunse în inimă, ci să trăim cu o inimă curată înaintea lui Dumnezeu, să ne cercetam bine inima, ca sa nu păstram nimic din ce i-ar da drept de stăpânire lui satan în viata noastră!
De aceea să destelenim ogorul inimii, să răsturnăm brazdă cu brazdă, dar nu lucrând în mod superficial, de suprafată, ci în detaliu, înlăturând orice obstacol, lucrând adânc, ca pământul inimii să fie peste tot gata să primească sământa, pentru a aduce rod bogat.
Niciodată Duhul lui Dumnezeu nu va locui în tine până ce nu vei da pe fată toate nelegiuirile, si până nu vei scoate toate păcatele din inima ta, ca ea să nu rămână împietrită. Din cauza acestei împietriri sunt în biserici predici sterile, formalism si lipsă de viată adevărată.
Asadar, să ne cercetăm păcatul unul către unul si să nu ne credem nevinovati, fiindcă o mărturisire generală nu are efect, astfel e nevoie să ne pocăim de fiecare păcat în parte, rând pe rând, ca păcatul să nu ne mai fie acel zid de despărtire care să ne despartă de Dumnezeu chiar si în zi de Sabat.
Carmen
_______________________________________________________________________
Postări
