“Doresc Eu moartea pacatosului? zice Domnul, Dumnezeu. Nu doresc Eu mai degraba ca el sa se intoarca de pe caile lui sis a traiasca?” [Ezechiel 18:23]
Un barbat de aproximativ 60 de ani era foarte dezamagit. Era hotarat sa-si ia viata. Dimineata la ora cinci pleca in padure. Stia exact unde se va arunca inaintea trenului. Pe neasteptate intalni un barbat mai in varsta ce se plimba cu cainele sau. De fapt, nu dorea sa vorbeasca cu nimeni. Dar pe acest domnu nu-l putea ocoli. Si astfel ajunsesera sa discute impreuna. “Ce faceti asa de dimineata in padure cu cainele?” intreba cel deznadajduit. Cel in varsta trase aer in piept si spuse: “Am fost conducator de locomotiva, iar acum sunt in pensie. In viata mea am trecut peste cinci oameni care s-au aruncat in fata trenului. Cateodata aceasta imagine imi rapeste si acum somnul, dar cate o plimbare ma ajuta sa ma linistesc.” Ne putem inchipui cu totii sfarsitul povestirii.
Dumnezeu a venit in intampinarea acestui barbat in ultimul minut. El nu vrea ca omul sa-si ia viata. El da o cale de iesire celui ce nu mai stie incotro sa o ia. Nu te arunca inaintea trenului, ci du-te la Isus Christos. Cine isi recunoaste pacatele sale inaintea Lui, acela primeste iertare si viata vesnica.
Anonim
Postări
