„Atunci Isus le-a zis: „dati
dar cezarului ce este al Cezarului, si lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu” [Marcu
12:17]
M-am amuzat de o
povestire folosita de o universitate din Oregon, pentru a solicita suport
financiar pentru studenti.
Cand regele Siamului,
a venit în America pentru o operatie de ochi, cu cativa ani de zile în urma,
chirurgul american nu stia ce pret sa stabileasca pentru operatia pacientului
sau de origine regala! El îsi zicea: „poate fi 1000 de dolari pentru a pastra o
buna relatie cu acesta, sau 10.000 dolari, pentru ca sa dovedeasca ca operatia
a meritat drumul lung facut de acesta, pana în SUA.
Pentru ca nu stia la
ce suma sa se hotarasca, cineva i-a sugerat sa întrebe pe avocatul regelui,
care ar putea sa-i spuna suma potrivita. Zis si facut! „Nici o problema; a zis
avocatul”! Regele este un om onorabil; la fel ca tine. El stie sa aprecieze
valoarea. De aceea este foarte simplu: „trimite regelui o factura fara a-i
indica pretul!” Scrie-i apoi langa factura un bilet de mana cu mentiunea:”Regele
nu poate gresi!”
Doctorul a facut asa
cum i-a sugerat avocatul! Nu dupa multe zile acesta a primit un cec de 75.000
de dolari. Chirurgului nu i-a venit sa creada cand a vazut atatia bani. Imediat
i-a cumparat sotiei o blana de nurca, a comandat doua masini noi si a topit
restul banilor într-o calatorie de trei luni în jurul lumii.
Cand s-a întors acasa
era obosit de atata drum, dar fericit si împrospatat. Cand a ajuns acasa si a
deschis cutia postala, a gasit o scrisoare cu o factura de la avocatul regelui.
Nu avea nici o suma
indicata, dar langa ea era un bilet scris de mana pe care era scris mesajul: Un
doctor onorabil nu poate gresi!”
Noi cui daruim cu mai
multa generozitate? Cezarului sau lui Dumnezeu? Ce suma am scrie celor care
ne-au slujit daca ar trebui ca noi sa alegem pretul? Ce suma am scrie pentru
Dumnezeu, Cel care ne-a daruit totul?
Anonim