„N-am venit sa chem la
pocainta pe cei neprihaniti, ci pe cei pacatosi„ [Luca 5:32]
Un aspect deosebit
este subliniat în paragraful de început al unei povestiri cu un ursulet care
coboara scarile lunecand pe spate si izbindu-se cu capul de fiecare treapta.
Este singurul mod pe care îl stie pentru a cobori treptele! Daca s-ar putea
opri pentru un moment si ar judeca ar descoperi si alte solutii.
Daca si tu îti
lovesti capul, coborand scarile; poate ca este momentul sa te opresti si sa
gasesti un alt mod pentru a face acest lucru! Uneori asa numitele raniri, sunt
simple semnale de alarma, care ne arata ca suntem pe un drum gresit.
Elie Wiesel, a spus
ca potrivit traditiei iudaice, creatia nu s-a terminat cu omul; ci a reînceput
cu el. Cand Dumnezeu a creat pe om, i-a încredintat un secret. Acest secret a
fost; cum sa dea creatiei un nou început! Cu alte cuvinte; nu i s-a dat omului
autoritatea pentru a crea noi lucruri ( aceasta autoritate apartine numai lui
Dumnezeu), omului i s-a dat autoritatea ca lucrurilor create sa le dea un
reînceput ( sa le dea semnificatie si sens într-un nou cadru).
Unii dintre noi au
nevoie de un reînceput. Aceasta este tot ceea ce înseamna pocainta!
Anonim
Postări
