“Acum dar raman acestea
trei: credinta, nadejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este
dragostea .” [1 Corinteni 13:13]
Chirurgul Richard
Selzer, a scris o colectie de eseuri despre experientele avute în sala de
operatie. Una dintre acestea a fost intitulata: „Întalnirea cu Dumnezeu”. El
povesteste ca a ajuns langa patul unde a fost asezata o tanara care tocmai
avusese o interventie chirurgicala, avand fata bandajata. Prin interventia
chirurgicala, acesteia i s-a extirpat o tumoare canceroasa de pe obraz.
Pentru efectuarea
acestei interventii în timpul inciziei, i s-a taiat un nerv. Din acel moment
expresia fetei acestei tinere nu mai putea fi controlata. Cand a intrat în
salon doctorul a observat ca alaturi de ea statea sotul acestei tinere. El era
de cealalta parte a patului, si amandoi pareau cufundati în comunicare,
inundati de lumina soarelui din amurg.
Vazandu-i, medicul
s-a întrebat: “Ce dovada a dragostei?” Pare de neînchipuit aceasta comunicare
în aceasta situatie cand înfatisarea tinerei este atat de schimbata.
Cand acea tanara l-a observant,
aceasta l-a întrebat: “Doctore, gura mea va ramane tot timpul asa?” “Da! i-a
raspuns doctorul; “ma tem ca nu mai pot face nimic, pentru ca a trebuit sa tai
nervul care ajuta la controlul fetei, în timp ce am înlaturat tumoarea! Auzind
aceasta tanara plina de suferinta a înghitit în sec, în liniste!
Tanarul ei sot însa a
spus zambind: “Îmi place asa cum este. Nu-i asa ca acum este mult mai draguta?”
Apoi s-a plecat si a încercat sa o sarute, aratand cat de mult o iubeste!
Dragostea adevarata
trece orice bariere si este un dar minunat pe care trebuie sa-l împartasim în
orice situatie.
Anonim