august 23, 2012

“... CAND INCA SE SPUNE ASTAZI!”



“El le-a smerit inima prin suferinta; au cazut, si nimeni nu i-a ajutat.” [Psalmul 107:12]

 

În ultima poveste pe care a scris-o Tolstoy, vorbeste despre un rege ce cauta raspunsul la 3 întrebari capitale: Cum pot sa fac lucrul cel mai bun la momentul oportun? Cum pot sa stiu cine-i demn de încredere? Si ce lucru este cel mai important si merita prima atentie?

În cautarea lui, regele a ajuns la coliba unui pustnic întelept. Deghizat într-un cersator, l-a vizitat pe acest pustnic ce locuia undeva ascuns în padure. Cand s-a apropiat de coliba acestuia, a observat ca acesta aproape frant de oboseala, îsi sapa gradina. Dorind sa afle mai repede raspunsurile pe care le cauta, regele, a luat cazmaua cu care lucra batranul si a terminat de sapat gradina. Spre apusul soarelui un om cu barba ce avea o taietura grozava, se clatina gata sa cada în curtea pustnicului. Fara ca regele sa fi stiut asta; rana acestui om a fost facuta de un grup de banditi ce-l astepta pe rege în padure. Regele cu gingasie a curatat rana acelui neajutorat, l-a bandajat si-a oprit sangerarea. Cand a venit noaptea, regele a dormit în pragul colibii. Atunci cand s-a trezit, a dorit sa verifice rana omului cu barba. Acesta si-a revenit si-a facut o marturisire deosebita: Banditii care l-au atacat, asteptau în padure ca regele sa se întoarca de la coliba pustnicului sa-l omoare. Ei doreau astfel sa se razbune, pentru o judecata pe care regele a exprimat-o împotriva lor cu ani de zile în urma. Regele l-a ascultat cu atente, apoi a promis ca va trimite doctorul sau pentru a-l trata si s-a pregatit sa plece. Aducandu-si aminte pentru ce a venit; regele a întrebat pustnicul privitor la cele trei întrebari! Doresti raspunsul l-a întrebat pustnicul? L-ai si primit în ziua precedenta! Cand regele a ajuns si l-a vazut pe pustnicul bolnav si obosit, a terminat de sapat gradina în locul lui. Acesta a fost lucrul bun facut la timpul potrivit! Apoi ai ajutat pe omul ranit. Daca regele ar fi ales sa plece si n-ar fi bandajat pe omul ce avea rana sangeranda, ar fi fost omorat de dusmanii lui în padure.

Este dar un singur timp important: „Acum!”, pentru ca amanarea sau nepasarea ar fi fost platita scump. Iar daca vrei sa stii care-i omul demn de încredere: acesta îti seamana tie! Pe cel ce va face ca tine, merita sa contezi acordandu-i deplina încredere.

Exista un adevar în aceasta poveste: Exista un singur timp important: „Astazi” si o singura asteptare de la viata: sa faci ce este bine! Acest bine trebuie sa îl împlinim fata de oamenii creati de Dumnezeu, cu care tu si cu mine venim în contact!