„Au mâncat toti,
si s-au saturat; si au ridicat douasprezece cosuri pline cu farâmiturile
ramase.” [Luca 9:17]
O mare multime dintre care cei mai multi
oameni erau pelerini veniti la Ierusalim pentru sarbatoarea Pastelui, îl urma
pe Domnul Isus oriunde ar fi mers, pentru ca doreau sa vada minunile pe care
Domnul le facea, atunci când vindeca pe cei bolnavi. Chiar si atunci când
Domnul Isus a mers la munte unde dorea sa se odihneasca împreuna cu ucenicii
Sai, când si-a ridicat ochii, a vazut un mare numar de oameni care îl cauta.
Vazându-i cât sunt de înfometati, Domnul Isus s-a întors spre Filip si L-a
întrebat: „De unde am putea cumpara pâine, pentru ca sa dam acestor oameni ceva
sa manânce? A fost întrebat tocmai Filip despre cel mai bun loc de unde s-ar
putea cumpara suficienta pâine buna si ieftina pentru a fi hranita întreaga
multime, pentru ca el era originar chiar din acea zona în care se afla acum
Domnul Isus. Auzind întrebarea pusa de Domnul, Filip s-a declarat depasit
complet de situatie. „Chiar daca am avea salariul unui om pentru 8 luni de
zile, tot nu ne-ar ajunge sa cumparam destule pâini pentru ca fiecare sa
primesca cel putin o îmbucatura;” a raspuns Filip. Imaginati-va cat au fost de
surprinsi de noua lor responsabilitate si ceilalti ucenici: „Doamne!„ puteau sa
spuna ei; „Ne-ai chemat la odihna si acum ne ceri sa le dam de mâncare la 5.000
de musafiri ce au venit fara sa ne anunte?” Gândind însa cu voce tare, Andrei fratele lui Simon
Petru, a intervenit spunând: „Este aici un baietel ce are cinci pâini si doi
pesti! „Dar ce sunt acestea la atâtia?” „Spuneti oamenilor sa se aseze,” le-a
poruncit Domnul Isus. Si întreaga multime s-a asezat pe iarba. Toti cei
prezenti erau aproape 5.000 de barbati, afara de femei si copii. În acele momente
Domnul Isus a luat pâinile, a multumit pentru ele lui Dumnezeu,
binecuvântându-le, iar dupa ce le-a frânt, le-a dat ucenicilor care le-a
împartit multimii. Dupa aceea, a facut la fel si cu pestele. Dupa ce toti au
mâncat si s-au saturat, Domnul Isus a cerut ucenicilor sa strânga pâinea si
pestele ce a ramas. Cu cele adunate de la acea masa, s-au umplut 12 cosuri.
Aceasta minune ne arata ca Domnul Isus ne
daruieste pe îndestulate ceea ce ne trebuie, dar nu face risipa.
Datorita faptului ca astazi multe lucruri
sunt împlinite cu aroganta si ca sa fim vazuti de oameni, în lumea în care
traim se face multa risipa. Am fost la o nunta unde dupa ce s-a terminat masa,
a mai ramas atâta mâncare încât se putea spune: „parca n-a mâncat nimeni!” De
multe ori ceea ce ramâne, se arunca. Prin minunea înmultirii pâinii, Domnul
Isus ne învata sa administram cu întelepciune tot ceea ce El ne da, pentru ca
sa nu se piarda nimic.
Postări
