“Si
pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, va va pazi inimile si
gândurile în Hritos Isus.” [Filipeni 4:7]
Tony Campolo a povestit o întâmplare
deosebita traita de un prieten de-al sau care a trebuit sa faca o calatorie cu
un autobuz, undeva în centrul Indiei. Pentru a ajunge unde si-a dorit,
prietenul lui Campolo a luat unul dintre acele autobuze vechi, care ar fi
trebuit sa fi fost deja casat de zeci de ani. De pe acel autobuz tablele
carosieriei se desprindeau, iar soferii încercau sa le prinda la locul lor cu
sârma si lipici. Aceasta nu era însa singura problema. Asa cum se întâmpla de
obicei în lumea a treia, autobuzul a ajuns sa fie tixit de oameni care au
ocupat nu numai locurile de pe scaune ci si coluarul pâna la refuz. Pe scaunele
de lemn, pe lânga calatori erau îngramadite însa si tot felul de bagaje, de la
lucuri neinsemnate, pâna la piese de mobilier si chiar tot felul de animale. Pe
scaunul din vecinatatea unde se asezase prietenul lui Tony, s-a asezat un om
mai în vârsta ce parea foarte obosit. Acesta si-a îndesat cu mare greutate
geanta pe care o avea în locul de bagaje aflat chiar desasupra capului sau si
s-a asezat cu mare grija pe scaun. În timpul calatoriei, batrânul drumet a
atipit de mai multe ori, încercat de somnul care îl cuprinsese. Tresarea însa
foarte repede la gândul ca cineva ar putea sa-i fure bagajul. De mai multe ori
în timpul calatoriei,trezit de vre-o frâna brusca, batrânul si-a ridicat brusc
privirea cautând sa vada daca geanta sa mai este la locul unde fusese asezata.
Dupa mai multe ore de mers, la un moment dat când batrânul si-a ridicat
privirea, bagajul nu mai era. În momentele urmatoare, pe fata acestuia se putea
observa o expresie de adânca revolta. Stapânindu-si însa cu greu mânia, acesta
i-a anutat pe toti ca a fost jefuit. Pentru ca nimeni din jurul sau nu s-a
alarmat, batrânul a zâmbit de situatia în care a ajuns si s-a asezat pe scaun
relaxat total. În numai câteva minute a fost cuprins de un somn adânc. Nemaiavând
lucrurile care îi cauzasera o grija continua, batrânul a putut sa doarma si sa
se odihneasca linistit.
Cred ca multi dintre noi ar trebui sa
ajungem sa gustam aceiasi eliberare. De multe ori traim acelasi stres, pentru
ca avem ochii atintiti asupra bagajelor ce ne-au aglomerat viata, temându-ne ca
nu cumva sa le pierdem. Stiti care este însa marea surpriza? Chiar daca se
strica sau pierdem lucrul la care tinem, nu-i atât de rau pe cât ne asteptam;
pentru ca acest fapt ne va elibera de povara grijilor si ne va ajuta sa
dobândim pacea pe care altfel n-am putea-o gasi.
Postări
