“Isus
a zis: Adevarat va spun, ca aceasta vaduva saraca a aruncat mai mult decât toti
ceilalti; caci toti acestia au aruncat la daruri din prisosul lor; dar ea a
aruncat din saracia ei, tot ce mai avea ca sa traiasca .” [Luca 21:3-4]
Într-o zi,
Domnul Isus i-a urmarit pe bogatii vremii ce aruncau multe daruri în visteria
templului. Printre acestia El a zarit si o vaduva foarte saraca, care a adus la
Casa Domnului doar doi banuti. Observând sacrificiul acestei vaduve, Domnul Isus
a facut o declaratie surprinzatoare: „adevarat va spun, ca aceasta vaduva
saraca a aruncat mai mult decât toti ceilalti!” Prin aceste cuvinte, Domnul
Isus a facut o evaluare neasteptata cu privire la masura jertfei acestei
vaduve. Jertfa ei din punct de vedere al valorii materiale nu însemna nimic,
dar din punct de vedere al masurii dragostei si-al credintei exprimate, valora
mai mult decât tot ceea ce ceilalti oferisera. În traducerea King James, titlul
acestui pasaj este supranumit:”obolul vaduvei!” În legatura cu acest
sacrificiu, scriitoarea americana Angela Akers, a povestit o întâmplare
interesanta: În timp ce astepta decolarea avionului cu care urma sa calatoresca
spre Chicago, ea a început sa rasfoiasca un catalog cu produse pe care le
puteai procura direct din avion. Produsele erau însa foarte scumpe, accesibile
doar celor cu foarte multi bani în buzunar. Chiar daca nu intentiona sa cumpere
ceva, scriitoarea a început sa examineze
cu mare atentie fiecare produs în parte. La un moment dat în timp ce urmarea giuvaerele, privirea i-a
fost atrasa de un lantisor ce purta numele „obolul vaduvei!” Cred ca nu glumesc
atunci când folosesc aceasta numire, si-a zis scriitoarea! De aceea a citit
prezentarea acelui medalion cu si mai mare atentie. Prin explicatiile
prezentate a înteles ca niste bijutieri au turnat în bronz, acea moneda fara
valoare din timpul Domnului Isus, dupa care au aurit-o si au atârnat-o de un
lantisor foarte fin din aur de 14 karate. Prin aceste operatii, moneda lipsita
de importanta, a capatat în mâinile bijutierului o mare valoare. Nu stiu daca
atunci când a apreciat sacrificiul vaduvei, Domnul Isus s-a gândit la acesti
banuti auriti, dar stiu bine ca El a avut în vedere inima aceleia care i-a
daruit.
Banutii au
avut valoare nu datorita aurului de 14 karate cu care au fost poleiti mai
târziu, ci datorita faptului ca acestia exprimau credinta si dragostea unei
inimi care s-a daruit Domnului în întregime.
Postări
