septembrie 24, 2013

NU INCETA SA TE ROGI CU CREDINTA!


“Bucurati-va totdeauna în Domnul! Iarasi zic: Bucurati-va!” [Filipeni 4:4]

 

     Într-o povestire imaginara se spune ca un pastor avea un papagal care a învatat sa spuna numai „sa ne rugam!” „sa ne rugam!” Desi pastorul a încercat sa-l învete si alte cuvinte, de fiecare data papagalul spunea numai:”sa ne rugam!” „sa ne rugam!”

     Într-o zi pastorul a auzit ca unul dintre diaconii sai are si el un papagal dar care de fiecare data spunea numai :”sa ne sarutam!” „sa ne sarutam!” Pentru a vedea care este reactia papagalului sau la întâlnirea cu papagalul femela al diaconului, pastorul l-a invitat pe acesta sa-l viziteze. Când diaconul a ajuns la casa pastorului, acesta a luat femela papagal si a închis-o în aceiasi colivie cu papagalul sau. În numai câteva clipe, papagalul diaconului a început sa vorbeasca spunând : „sa ne sarutam!” „sa ne sarutam!” . Însa când toti asteptau ca raspunsul papagalului pastorului sa fie: „sa ne rugam! „sa ne rugam!” acesta a început sa vorbeasca spunând: „îti multumesc Doamne pentru ca mi-ai ascultat rugaciunile!” Acest fapt ne arata ca între rugaciunile staruitoare si multumire, trebuie sa fie o strânsa legatura.

     Înaintea unei misiuni dificile, un soldat a îngenunchiat în camera lui si-a început sa se roage cu insistenta cerând ajutorul lui Dumnezeu. În timpul rugaciunii a auzit însa o bataie puternica în usa. Când a mers sa deschida usa, l-a observat pe colonelul sau care a venit sa-i vorbeasca. Când acesta a înteles ca soldatul a întârziat sa-i deschida pentru ca era în rugaciune, i-a marturisit ca si el a facut acelasi lucru cu multi ani de zile în urma, când i-a cerut cu insistenta lui Dumnezeu sa-l pastreze cu viata prin toate misiunile pe care urma sa le împlineasca. Dupa aceea a încetat însa sa se mai roage, pentru ca nu mai are nimic ce sa-i mai ceara lui Dumnezeu. Când i-a auzit raspunsul, soldatul i-a zis colonelului : „domnule comandant; ar trebui sa reincepi rugaciunea chiar din aceste momente si sa te rogi cu staruinta în fiecare zi, pentru ca desi nu mai ai nimic de cerut, ai ramas asa de în urma cu multumirile. Acelui colonel, Dumnezeu i-a ascultat rugaciunea, i-a pastrat viata si în mijlocul razboiului si i-a adaugat înca multi ani. Dar el a încetat sa se mai roage pentru ca desi nu mai avea nimic de cerut, a uitat sa multumeasca!