Tanarul
Robert Chapman trecea intr-o seara pe langa o capela. Un batran l-a invitat sa
intre. El a acceptat si cateva zile mai tarziu s-a decis sa-L urmeze pe
Mantuitorul. Aceasta hotarare l-a facut sa-si piarda multi prieteni si a
provocat dezaprobarea rudelor sale. Tanarul insa nu s-a dat inapoi de la
decizia sa. Scripturile au devenit din ce in ce mai mult placerea sa.
Mai
tarziu, tanarul a simtit ca Dumnezeu il cheama la slujirea Cuvantului. Unele
persoane ii spuneau ca nu va deveni niciodata predicator, insa el raspundea
mereu: “marele meu scop va fi de a trai in apropierea lui Christos.” Chapman a
trait mereu in dependenta directa de Domnul si Mantuitorul sau pentru
satisfacerea nevoilor sale zilnice. Traind modest, el daruia altora surplusul
sau. Chapman a calatorit in multe tari. Vizitele sale in Spania au calauzit pe
multi slujitori ai lui Dumnezeu, ca sa continue in aceasta tara o lucrare de
evanghelizare, care a adus multa roada. Ravna sa pentru lucrarea de vestire a
Evangheliei a influentat pe multi credinciosi.
Sa meditam
la astfel de exemple si sa invatam ca marele scop al vietii crestine este de
a-L urma pe Christos.
Postări
