Isus a
devenit om ca noi, dar fara pacat. El a crescut intr-o cetate dispretuita,
Nazaret. Acolo a exersat meseria de tamplar. Modest sis merit, un om printre
oameni.
Si totusi,
El a fost total diferit. El era Fiul lui Dumnezeu si Imparatul lui Israel. Oamenii
au vrut sa-i conteste ambele pozitii. Dar Dumnezeu a purtat de grija intotdeauna
ca Fiul Sau sa fie distins public.
La nasterea Sa, ingerul a vestit ca acel
copil nascut era “Christosul, Domnul”. Catva timp mai tarziu inteleptii de la
Rasarit s-au interest in Ierusalim de “impaatul
iudeilor” si L-au onorat cu daruri corespunzatoare.
La inceputul slujbei Sale cand Isus S-a lasat botezat, Dumnezeu a deschis cerul
deasupra Lui. El a aratat ca Fiul Sau nu era pe aceeasi treapta cu cei care isi
recunosteau pacatele si a marturisit: “Acesta este Fiul Meu preaiubit, in care
Imi gasesc placerea.”
In timpul slujbei Sale, Dumnezeu a
deschis cerul inca o data. Pe muntele schimbarii la fata, ucenicii au auzit cum
Dumnezeu a facut cunoscut placerea Sa in Fiul
Sau preaiubit (Matei 17:5).
La sfarsitul vietii Sale, Dumnezeu S-a
ingrijit ca inscriptia de pe cruce: “Acesta este Isus, Imparatul Iudeilor” sa
nu se schimbe. Iar dup ace Mantuitorul a murit, capitanul roman a marturisit: “Cu
adevarat, Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!”