De curand
am citit o povestire care subliniaza adevarul acestui verset.
Un om a
comis o infractiune. Conform legii acelei tari, a fost condamnat la moartea
prin spanzurare. A sosit si ziua in care nefericitul urma sa fie spanzurat.
Cand astepta sa se indeplineasca sentinta, a fost intrebat daca mai are vreo
dorinta. El a cerut sa i se permita sa o sarute pe mama lui. Mama a fost
condusa la el. Atunci omul s-a aplecat la ea, parca ar fi vrut sa o sarute pe
obraz. Spre uimirea tuturor, el a muscat-o insa de ureche. Socata, mama l-a
intrebat pe fiul ei de ce a facut aceasta. El a raspuns: “Mama, eu mor acum din
cauza ta. Cand eram un mic baiat, am inceput sa fur. Ti-am aratat ce luasem.
Dar in loc sa ma oblige sa restitui ceea ce furasem, mi-ai permis sa le
pastrez. Tu m-ai sustinut in facerea raului, in loc sa ma pedepsesti. Acum
trebuie sa mor pentru infractiunea mea.”
Multi
parinti se mira de faptul ca de multe ori copiii lor ajung pe cai gresite. Dar
au luat atitudinea fata de raul, nedreptatea, pacatul savarsit? L-au judecat
mai intai in viata lor si l-au evitat, si apoi l-au pedepsit corespunzator in
viata copiilor lor? Sa nu fim niciodata indiferenti sau toleranti fata de rau,
nici in viata noastra, nici in viata copiilor nostril!
Postări
