Acest tablou
ne infatiseaza o imagine ingrozitoare a inimii omului. Ura inspaimantatoare,
impotrivirea fara margini le-a impins pe capeteniile poporului sa induplece
multimea sa ceara eliberarea unui criminal, iar pe Isus sa-L rastigneasca. Nu au
putut spune nici un rau despre Mantuitor, si cu toate acestea cereau moartea
Lui. Vrajmasul omenirii – diavolul – urla prin acei oameni prin care ii manevra
cu usurinta. Era evident ca setea de sange a multimii putea fi potolita numai
daca Isus va fi omorat. Pe oameni nu-i interesa ca din punctul de vedere al
Legii nu puteau sa-i aduca nicio acuzare lui Isus. Ei nu se sinchiseau de
adevar sau de dreptate. Ei doreau crucuficarea.
Cu toate
ca multi din popor urmau orbeste pe membrii Sinedriului, erau fara indoiala
altii care urau pe Isus din aceleasi motive pe care le au astazi oamenii:
invatatura Mantuitorului ii punea fata in fata cu stilul lor pacatos de viata. Cerintele
Domnului erau prea aspre pentru ei. Adevarul pe care Christos il vestea era
prea stramt pentru gusturile lor. In realitate era vorba despre ceea ce Biblia
exprima in modl urmator: “Oamenii au iubit mai mult intunericul decat lumina,
pentru ca faptele lor erau rele.” Iata un moment potrivit in care putem sa ne
verificam ce iubim mai mult: intunericul sau lumina adevarului!
Postări
