septembrie 09, 2014

MANDRIA

“…Dumnezeu sta impotriva celor mandri, dar da har celor smeriti.” [Iacov 4:6] 

        Mandria este indumnezeirea eului omului. Cel mandru are o parere inalta despre sine. El isi atribuie dreptul la cinstea care apartine lui Dumnezeu si numai Lui. Aceasta a fost pacatul lui Nebucadnetar, pacat care l-a coborat la nivelul animalelor. Valetul celui din urma imparat al Germaniei spunea despre stapanul sau: “Dorea sa fie centrul oricarei problem. Cu ocazia unui botez, ar fi vrut sa fie in locul copilasului; cu ocazia unei casatorii, in locul miresei si cu prilejul unei inmormantari, in locul defunctului.

        Mandria este caracterizata prin spiritual de independent fata de Dumnezeu. Acesta a fost pacatul lui Adam. Ada,m si sotia sa, in loc sa fie dependent de Dumnezeu, au dorit sa fie ca El. Astfel, cel dintai om a dus intreaga omenire la pierzare. Mandria nu sufera sentimentul de a fi indatorata nici fata de oameni. Mandria este o nesocotire a altora: “dumnezeule, iti multumesc ca nu sunt ca ceilalti oameni… sau chiar ca vamesul acesta” – iata vorbirea multor semeni. Mandria ii trece pe ceilalti muritori pe cel din urma loc. Cel mandru se foloseste de aproapele sau ca de o panza, pe care sa-si proiecteze propria sa imagine, propria sa personalitate. Mandria este marele obstacol al oamenilor, ca sa vina la Mantuitorul sufletelor.