Mandria este
indumnezeirea eului omului. Cel mandru are o parere inalta despre sine. El isi
atribuie dreptul la cinstea care apartine lui Dumnezeu si numai Lui. Aceasta a
fost pacatul lui Nebucadnetar, pacat care l-a coborat la nivelul animalelor. Valetul
celui din urma imparat al Germaniei spunea despre stapanul sau: “Dorea sa fie
centrul oricarei problem. Cu ocazia unui botez, ar fi vrut sa fie in locul
copilasului; cu ocazia unei casatorii, in locul miresei si cu prilejul unei
inmormantari, in locul defunctului.
Mandria este
caracterizata prin spiritual de independent fata de Dumnezeu. Acesta a fost
pacatul lui Adam. Ada,m si sotia sa, in loc sa fie dependent de Dumnezeu, au
dorit sa fie ca El. Astfel, cel dintai om a dus intreaga omenire la pierzare. Mandria
nu sufera sentimentul de a fi indatorata nici fata de oameni. Mandria este o
nesocotire a altora: “dumnezeule, iti multumesc ca nu sunt ca ceilalti oameni…
sau chiar ca vamesul acesta” – iata vorbirea multor semeni. Mandria ii trece pe
ceilalti muritori pe cel din urma loc. Cel mandru se foloseste de aproapele sau
ca de o panza, pe care sa-si proiecteze propria sa imagine, propria sa
personalitate. Mandria este marele obstacol al oamenilor, ca sa vina la
Mantuitorul sufletelor.
Postări
