septembrie 12, 2014

RASPUNSUL INTELEPTULUI

“Cine vorbeste in chip usuratic, raneste ca strapungerea unei sabii, dar limba inteleptilor aduce vindecare.” [Proverbe 12:18]

        Intr-o istorioara Indiana se spune ca doi oameni s-au dus la un om intelept si au cerut voie sa-i vorbeasca. Inteleptul i-a primit, dar, spre surprinderea sa, cei doi au inceput sa-l critice. Cuvintele lor erau adevarate insulte: ticalosule, ucigasule, nebunule etc. Dupa un timp, cei doi au obosit sa vorbeasca si s-a asternut tacerea. Atunci, inteleptul le-a zis: “Credeam ca ati venit sa-mi dati ceva. Toata lumea care vine la mine imi aduce cate ceva. De obicei, eu primesc darurile lor, dar darurile voastre nu-mi plac. Va rog sa le pastrati, caci sunt ale voastre. Eu nu am ce sa fac cu astfel de cuvinte. Luati-le inapoi!”

        Vanatorii de greseli se strapung singuri. Cei care stropesc mereu cu noroi nu se pot delecta in ocupatia lor fara a nu se murdari ei insisi cu noroiul vorbelor rele in sufletul lor. In nechibzuinta lor, ei gandesc ca se pot consola sfasiindu-i pe altii prin vorbiri de rau. Eforturile lor de a-i rani pe altii s-ar putea sa reuseasca, dar totdeauna vor sfarsi prin a-si face rau lor. Care este calea de indreptare? Mantuitorul ne poate da la fiecare o gandire noua, un comportament care sa nu produca amaraciune altora. Pentru aceasta trebuie sa-L acceptam pe Mantuitorul ca fiind unicul nostru Invatator.