noiembrie 06, 2014

LENEVIA

“Cine se leneveste in lucrul lui este frate cu cel ce nimiceste.” [Proverbe 18:9]

        Intr-o fabula se spune ca intr-o zi un brici iesind din prasle, vazu oglindindu-se soarele in lucrul lamei sale si, plin de mandrie, se revolta in sinea lui, zicandu-si: “Nu ma mai intorc niciodata in dugheana aceea pacatoasa in care am stat. ce viata ticaloasa sa tot razi barbile tuturor taranoilor... Eu nu sunt facut pentru o astfel de treaba. Am sa ma ascund intr-un loc tainic, unde imi voi duce viata in liniste si tihna.” Si asa facu.

        Briciul ramase ascuns cateva luni, pana cand intr-o buna zi iesi la lumina si isi vazu lama asemenea unui ferastrau, incat soarele nu se mai putea oglindi in ea. Caindu-se amarnic isi deplangea nenorocirea, zicand: “Vai, ce bine ar fi fost daca mi-as fi intrebuintat la barbiertaisul fin pe care acum l-am pierdut. Unde este acum luciul fetei mele? Aspra si neinduratoarea rugina le-au mancat!”

        Asa se intampla si cu oamenii care isi parasesc indeletnicirea lasandu-se in voia lenevirii, ei isi pierd agerimea harniciei, si, “rugina comoditatii” le deformeaza caracterele. “Lenea te cufunda intr-un somn adanc, si sufletul molatic sufera de foame”, zice inteleptul Solomon. Sa nu ne asemanam cu astfel de oameni.