noiembrie 25, 2014

USA SPRE IAD

“Dupa ce i-au scos afara, unul din ei a zis: <>.” [Geneza 19:17]

In fata ochilor pictorului s-a deschis un tablou grandios. In fata falezei marii se inaltau stanci mari, bizar formate, marturii mute ale atacului necontenit prin izbirea valurilor. Dupa ce pictorul a privit mirat un timp tabloul, si-a cautat o pozitie buna, pentru ca de pe una din stanci sa fixeze pe panza scena mareata din fata lui. S-a asezat pe o stanca si s-a adancit in activitatea lui.

        Pictorul nu a observat ca valurile cresteau mereu. Cateva stanci mai mici erau deja acoperite cu apa. De doua ori l-au ajuns varfurile unui val mare, dar el era prea adancit in lucrarea lui. Deodata a observat pe faleza un barbat care striga si gesticula. A privit in jur si atunci si-a dat seama de situatia periculoasa in care se gasea. Stanca, pe care statea, era inconjurata de apa. Si-a strans repede ustensilele, a sarit de pe stanca si s-a grabit spre tarmul salvator prin apa care crestea mereu. A ajuns la salvatorul lui si acesta i-a spus ca locul acela periculos este numit “usa spre iad”, deoarece cativa oameni neatenti au fost surprinsi acolo de valuri si s-au inecat.

        Nu le merge oare la fel multora care, din cauza obligatiilor zilnice si a multor preocupari ale vietii, nu observa ca se afla, sa spunem asa, in fata usii iadului? Sa ne lasam atentionati pana nu este prea tarziu.