O
tanara asistenta medicala, dintr-un spital american, a povestit urmatoarele:
“Eram la serviciu in sala de operatii. Un renumit chirurg avea de tratat un
pacient foarte grav bolnav si la operatie asistau multi medici. Cand pacientul
se afla pe masa de operatie, chirurgul a intrebat-o pe asistenta: Avem totul
pregatit pentru interventia chirurgicala sau mai trebuie sa facem ceva inainte
de a incepe operatia? Raspunsul asistentei a fost: Putem incepe. S-au luat
toate masurile ca operatia sa decurga bine. Chirurgul se gandi o clipa, apoi
spuse cu voce linistita, dar hotarata: Ceva tot mai trebuie sa facem: trebuie
sa ne rugam. Si astfel toti am stat in jurul mesei de operatie cu capetele
aplecate in timp ce renumitul chirurg a incredintat pacientul, intreg personalul
si pe sine insusi calauzirii lui Dumnezeu. Operatia a reusit. Cat voi trai nu
voi uita clipa aceea solemna cand chirurgul cu toata experienta sa a
incredintat totul in mainile lui Dumnezeu. Chirurgul si-a recunoscut dependenta
de Cineva mai mare decat el si nu s-a retinut ca sa-i ceara ajutor in fata
noastra.”