CREDE NUMAI (1)

“Celui ce nu lucreaza, ci crede in Cel ce socoteste pe pacatos neprihanit, credinta pe care o are el, ii este socotita ca neprihanire.” [Romani 4:5]

 

Un om nelinistit datorita pacatelor sale, a avut un vis: se afla intr-o camera; pe un perete erau notate toate pacatele sale. Era o multime ingrozitoare, iar sub ele era unul scris foarte mare si foarte clar. Visatorul isi aduse aminte foarte exact de acest pacat deosebit, deoarece il nelinistise deseori si nu-l putea uita. In timp ce privea acest pacat al sau, a fost cuprins de o teama foarte mare, pana ce auzi un glas bland langa el spunandu-i: “Priveste la peretele opus!” Ascultator, omul isi indrepta privirea intr-acolo si vazu pe perete luminand o mica stea, care devenea tot mai mare si sub care se putea citi cuvintele:”Crede numai!” Visatorul privi indelung aceste cuvinte si nu-si mai putea lua ochii de la ele. “Este suficient a crede?” se intreba el. Cu cat gandea mai mult la aceasta, cu atat mai linistit devenea. Deodata rasuna iarasi un glas aspru langa el. Acel glas ii ceru sa priveasca din nou la peretele pe care erau notate pacatele sale. El asculta si, spre groaza lui, pacatele erau inca acolo, ca inainte. Sarmanul om! Deznadajduit privi la lista lunga. Tot ceea ce facuse era notat foarte exact. Ii venea aproape sa lesine. Dar tocmai in acel moment auzi din nou acel glas bland:”Priveste la celalalt perete!